Ca simplu alegător, această rocadă, altminteri absurdă, mă face să mă întreb îngrijorat cât de mare poate fi disperarea în PNL, dacă liderii partidului au ajuns să se teamă că nepreţuita doamnă Vălean ar fi putut rămâne pe dinafară de pe locul trei?! Or avea nişte sondaje de care noi nu ştim nimic?
Blogziar despre lucruri care nu mai interesează pe nimeni: politică, rock, teatru, film, literatură...
marți, 31 martie 2009
UN LOC PREA ÎNDEPĂRTAT
Ca simplu alegător, această rocadă, altminteri absurdă, mă face să mă întreb îngrijorat cât de mare poate fi disperarea în PNL, dacă liderii partidului au ajuns să se teamă că nepreţuita doamnă Vălean ar fi putut rămâne pe dinafară de pe locul trei?! Or avea nişte sondaje de care noi nu ştim nimic?
luni, 30 martie 2009
ALTUL LA RÂND!
Pe lângă faptul că nici în vremurile de glorie ale tricolorilor nu eram chiar spaima Europei la nivel de club, şi cu toate că eu însumi, în calitatea mea oficială de suporter în faţa micului ecran, l-am iertat cam din aceleaşi motive – că nu poate face bici din materialul aflat la dispoziţie –, inclusiv după prestaţiile lamentabile de la Euro 2008, dacă am merge în continuare pe raţionamentul domnului Păunescu ar însemna să-l ţinem pe Piţurcă până când Unirea Urziceni ar ajunge măcar prin semifinalele Cupei UEFA sau CFR Cluj ar elimina un Manchester United din Liga Campionilor, moment la care ar fi, cu siguranţă, cel mai vârstnic antrenor de echipă naţională din lume! Părerea mea e să încercăm cât mai curând cu (oricine) altcineva, dacă nu mai priceput, baremi mai băftos sau mai iubit de arbitri, chiar şi cu aceiaşi jucători în lot.
joi, 26 martie 2009
S-AU SCOS ŞI DE DATA ASTA!
miercuri, 25 martie 2009
STATELE CA BĂNCILE
Fără să am pretenţia că m-aş pricepe cine ştie ce, părerea mea e cu totul alta, deoarece am convingerea că, de îndată ce criza va fi depăşită, statele cu adevărat responsabile vor... privatiza din nou, chiar cu oareşice profit, toate aceste entităţi vremelnic “naţionalizate”, astfel încât, una peste alta, privind situaţia în ansamblu, se va putea spune că au acţionat doar ca nişte bănci gigantice care le-au împrumutat bani în vremuri grele, proces perfect natural într-o economie capitalistă.
marți, 24 martie 2009
LIBERALI, LIBERALI, DA’ CAM MULŢI...
luni, 23 martie 2009
BIATA EBĂ!
Oricât de proastă ar fi părerea mea despre Elena Băsescu, nu poate să nu mi se facă şi un pic de milă de ea când văd cât de greşit înţeleasă este de fie răuvoitoarea cu premeditare, fie cu adevărat incapabila de mai mult noastră presă.
În timp ce declaraţia prin care duduia îşi motiva demisia din PD-L prin faptul că nu vrea ca partidul să fie pus în situaţia de a alege între ea şi intelectuali a fost luată în serios, deşi mie mi s-a părut a fi o nici măcar cine ştie ce subtilă ironie la adresa Alinei Mungiu-Pippidi, tuturor analiştilor care n-au avut altceva mai bun de făcut decât să disece interviul pe care i l-a luat Lucian Mândruţă li s-a părut, dimpotrivă, că fata preşedintelui l-a luat peste picior pe acesta când s-a plâns că gafele ei sunt preluate la nivel planetar, pe când ale lui doar de Cârcotaşii de la Prima TV, ca şi cum ar fi vrut să sublinieze cât de celebră e ea în raport cu realizatorul, când de fapt mie mi s-a părut că-l invidiază sincer, la aşa notorietate fiind gata să renunţe oricând...
vineri, 20 martie 2009
A FI CRIN SAU A FI CĂLIN...
În ciuda unor “derapaje”, precum absenţele din Parlament şi, mai ales, apropierea de PSD din ultimii ani, Crin Antonescu continuă să-mi rămână cel mai simpatic politician român în viaţă. Din punct de vedere subiectiv deci, ar fi favoritul meu la câştigarea preşedinţiei PNL în urma Congresului care începe azi. Obiectiv vorbind însă, nu sunt deloc convins că ar fi cea mai bună alegere a liberalilor, nu atât pentru că n-ar fi potrivit într-o asemenea funcţie, cât fiindcă, din câte am înţeles, viitorul lider al partidului va fi propulsat automat şi drept candidat la preşedinţia ţării.
Tot strict din punctul meu de vedere, domnul Antonescu ar fi un şef de stat perfect pentru o republică parlamentară, aşa cum mi-aş dori să fie România. De altfel – şi asta nu e tocmai o laudă la adresa domniei sale – în alt post, să zicem (din) executiv, nici nu mi-l pot imagina, având în vedere că principalele, dacă nu singurele, sale calităţi reale sunt echilibrul şi un bun discurs, ceea ce – dincolo de a fi un excelent propagandist – l-ar califica tocmai pentru o funcţie de reprezentare. Problema este însă că într-o confruntare electorală, cu Traian Băsescu mai ales, are şanse infinit mai mici decât Călin Popescu Tăriceanu, acesta din urmă fiind în continuare perceput de alegători nu doar drept adversarul “tradiţional” al actualului preşedinte, ci şi omul care a mărit pensiile, de pildă, şi sub al cărui mandat de prim-ministru lumea a dus-o oricum mai bine decât sunt semne că o va duce de-acum încolo.
În concluzie, situaţia fiind aşa complexă şi prezentând atât de numeroase aspecte – recapitulez: mai simpatic ca preşedinte al PNL mi-ar fi Antonescu, dar mai potrivit e Tăriceanu; mai bun ca preşedinte al ţării ar fi Antonescu, dar mai multe şanse de a-l învinge pe Băsescu are Tăriceanu – practic devin indiferent la rezultatele acestui Congres.
joi, 19 martie 2009
EI CU CRIZA LOR, NOI CU ALE NOASTRE...
Aşadar, conform logicii domnului analist, după ce patru ani de zile politicile astea economice nu i-au deranjat câtuşi de puţin şi au dat năvală să-şi deschidă şi să-şi extindă afacerile pe-aici, alegându-se cu profituri cum nici n-ar fi visat prin ţările de origine şi de aiurea, brusc aceleaşi politici nu li se mai par bune! Iar criza mondială e ca şi cum ne-ar fi ocolit, problemele noastre datorându-ni-se în exclusivitate!
miercuri, 18 martie 2009
CU POLONICUL, ÎN DIRECT
Cum adică? Dacă ar fi spus limpede şi răspicat naţiunii că PSD şi PD-L mănâncă rahat atunci când pretind că sunt bani gârlă, ar fi însemnat să distorsioneze rezultatul alegerilor?! Pai şi aşa ce-a făcut? Nu l-a distorsionat cu adevărat, doar că în sens invers – întâmplător tocmai cel pe care şi l-a dorit dintotdeauna? Frate, mai minte omul (de stat), dar mai bea şi apă!
marți, 17 martie 2009
GOSPODĂREASCĂ
Nu ştiu ce înţeleg aceşti pretinşi reprezentanţi ai dreptei politice şi ai liberalismului prin sintagma “un adevărat gospodar”, dar mie mi se pare că dacă familia aia e una în plină dezvoltare şi încă nu prea are de niciunele, iar ca să obţină cele necesare traiului trebuie să facă un credit la bancă de pildă, în momentul când membrii ei au norocul să le crească substanţial salariile, tendinţa firească, într-o economie capitalistă, e să facă demersurile pentru a lua şi un credit mai consistent, astfel încât să-şi poată cumpăra eventual şi o casă, nu doar maşina de spălat la care le era îngăduit să aspire cu vechile salarii. Atitudine ce implică, desigur, şi anumite riscuri.
luni, 16 martie 2009
LOGIC, INTELIGENT, ARGUMENTAT... CONTRADICTORIU
În regulă, numai că vreo câteva minute mai târziu, acelaşi CTP explica, tot ca de obicei, logic, inteligent, argumentat, aproape de necontrazis, că un împrumut luat în condiţiile impuse de FMI este un lucru foarte bun, deoarece numai aşa avem şansa unei guvernări responsabile, câtă vreme guvernele României în general, şi cel de acum în special, au dovedit cu vârf şi îndesat că nu sunt în stare de nimic, ci numai de orice.
Pe lângă faptul că în lumina celei de-a doua demonstraţii logice, inteligente, argumentate, aproape de necontrazis, a domnului CTP, titlul acela cu FMI-ul şi carnea nu mai pare atât de absurd, eu mai am două nedumeriri: 1. Dacă încheiem un acord cu Fondul, ce ne garantează că Guvernul acesta ca vai de el va fi în stare să-l respecte până la capăt? 2. Dacă Guvernul acesta ca vai de el ar avea totuşi atâta competenţă şi responsabilitate cât să aplice nişte condiţii salutare, perfecte pentru a ne scoate din criză, ca acelea cerute de FMI, ce rost mai are acordul în sine?!
vineri, 13 martie 2009
CARTELE, IMPOZITE ŞI NESIMŢIRE
Pe undeva, cam de acelaşi gen de nesimţire mi se pare că dă dovadă şi Guvernul atunci când, recunoscându-şi implicit incapacitatea de a colecta banii care i se cuvin, vrea să pună un impozit forfetar, de-a valma, luat şi de la cei care chiar n-au profit, şi de la cei care au şi îşi plătesc datoriile cum se cuvine, doar pentru a-i “prinde” cumva pe necinstiţi.
joi, 12 martie 2009
NU NE MAI AJUNG POPII?
Cum, la vremea ei, şi iniţiativa de a interzice cumulul salariului cu pensia a fost justificată exact în acelaşi fel, bag seama că actualul guvern e mult mai preocupat de problemele de moralitate decât să scoată naibii ţara la liman din criza economică!
miercuri, 11 martie 2009
M-AU CONVINS: E CRIZĂ MARE!
P.S. Privită prin prisma asta, ideea liberalilor de a acorda o scutire de 5% firmelor care-şi achită dările către stat înainte de scadenţă parcă nici nu pare aşa proastă, nu?
marți, 10 martie 2009
BĂSE APARE, CRIZA DISPARE
luni, 9 martie 2009
UN SPORT EXTREM... DE DIFERIT
Ei bine, oricât de greu le-ar veni să creadă respectivilor analişti, Traian Băsescu, sau oricine altcineva în locul lui, n-are nici pe departe o asemenea dorinţă. Dacă ar fi după el, ar prefera să n-aibă contracandidat deloc, pentru a fi sigur că rămâne în funcţie! Interes într-o competiţie echilibrată ar avea, poate, electoratul. Dar asta e cu totul altceva...
vineri, 6 martie 2009
NIMIC DESPRE SPION. ŞI NICI DESPRE ALTCEVA
Coincidenţa fericită face că oricum, şi dacă aş fi avut chef de scris, tot n-aş fi avut nimic de scris despre el. Aşa că sunt deja două motive bine întemeiate pentru care nici n-am să scriu. Weekend plăcut!
joi, 5 martie 2009
ŞI SE FĂCU DREPTATE...
Mai stranie decât povestea asta e faptul că mi-a venit în minte când am aflat despre cetăţeanul Costel Iancu, parcă – ăsta numit de domnul Boc în nu ştiu ce funcţie, după care a ieşit la iveală că era un ticălos, cu dosare penale grele etc., dar şi că participând la alegerile uninominale din toamnă din partea PD-L câştigase colegiul, însă a ratat intrarea în Parlament la redistribuirea aia cu cântec. Adicătelea, cumva s-a făcut dreptate, dar nu datorită responsabilităţii unor lideri de partid care să nu-l fi acceptat drept candidat, nici a înţelepciunii electoratului care deşi cică nu greşeşte niciodată l-a votat într-o veselie, ci prin grija unui calculator mai deştept decât toţi. Acelaşi care ne-a ferit şi de Adrian Păunescu, Ioan Talpeş sau doamna Ciocumic (aia cu bălăceala în direct), de pildă, alţi câştigători de colegii rămaşi – slavă Domnului! – pe dinafară...
miercuri, 4 martie 2009
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE, AŞA CĂ SĂ TOT ÎNCERCĂM PÂNĂ MURIM
La observaţia de bun-simţ a unui jurnalist că în perioade de criză, când şi aşa lumea n-are bani, a mări impozitele înseamnă de fapt mai puţine venituri la Buget şi mai multe falimente în economie, lucru susţinut de teorie şi demonstrat în practică, domnul Şerbănescu a adus un contrargument ştiinţific decisiv: “se va încerca”! Din nou, aş adăuga.
Uite, de-aia mi-e mie teamă că, mai devreme sau mai târziu, vom ajunge să mai încercăm încă o dată şi comunismul...
marți, 3 martie 2009
AUTOSTRADA SPRE RIDICOL
Mai ales, dar nu numai în campania electorală, ci cam din prima săptămână de mandat al lui Ludovic Orban la Ministerului Transporturilor, tot felul de cetăţeni, în frunte cu predecesorul şi succesorul său, Radu Berceanu, l-au acuzat pe liberal că mare parte din puţinii kilometri de autostradă realizaţi sunt inutilizabili, deoarece nu sunt racordaţi la drumuri deja existente! Aşa pusă problema, chiar că părea de râsu-plânsu’, iar Orban un nătăfleţ fără pereche.
Iată însă că şi-a găsit-o, fix în persoana lui Berceanu, care zilele trecute, la o emisiune televizată, povestea cu un aer foarte competent cum şi anul acesta se vor finaliza zeci de kilometri “nefuncţionali”, însemnând viaducte, poduri şi alte porţiuni din autostrăzi viitoare, de unde înţeleg că aşa e procedura normală! Asta ca să nu mai spun că acelaşi Berceanu care în 2007 îl făcea în fel şi chip pe Tăriceanu că nu i-a dat destui bani pentru nenumăratele-i proiecte iluzorii se mulţumeşte acum cu şi mai puţini daţi de Boc dintr-un Buget de stat oricum mai mare decât cel de atunci şi axat chipurile pe investiţii în infrastructură!
luni, 2 martie 2009
MAI IPOCRIŢI CA ĂLA MICU’
Din acelaşi ciclu, aseară, un alt gazetar, şi încă dintre aceia care de-a lungul timpului au fost printre cei mai vehemenţi critici ai privilegiilor parlamentarilor, minimiza până la desfiinţare iniţiativa legislativă – şi-aşa fără sorţi de izbândă, după părerea mea – de a se renunţa la pensiile nesimţite ale acestora, spunând că e un fleac, câtă vreme nu-i vizează decât pe cei câteva sute de aleşi (ca jurnalist informat ce se află, dumnealui credea c-ar fi vreo şapte!), deci nu s-ar face mari economii la Buget! Oare ar fi mai mulţumit să se voteze încă o mărire de lefuri şi pensii, dacă tot sunt nesemnificative sumele?