VIITORUL SUNĂ ÎNTOTDEAUNA BINE

Ce-mi plac mie formulările de genul: în patru ani fostul guvern a făcut doar 80 de nu-ştiu-ce, iar guvernul actual VA FACE numai anul acesta 1700!

Întrebarea al cărei răspuns m-ar interesa cu adevărat şi care nu prea se pune este “dar câte nu-ştiu-ce a făcut guvernul actual în primele şase luni din anul acesta?”. Adică, la 80 în patru ani, rezultă că fostul guvern a făcut cam 10 pe semestru. Măcar pe astea 10 le-a făcut deja actualul?! De obicei, reiese din context că deocamdată sunt doar în stadiul de “studiu de fezabilitate” sau “pregătire în vederea licitaţiei”...

RĂII BUNI SI BUNII RĂI

Aseară, la emisiunea “Naşul” de pe B1TV, câţiva invitaţi, dimpreună cu gazda, dezvoltau o foarte interesantă teorie, conform căreia atacurile neîncetate ale unor ziare şi posturi de televiziune la adresa lui Traian Băsescu nu fac decât să-l victimizeze şi să-i ridice astfel cota de simpatie în rândul alegătorilor, fiindcă şi cei mai înverşunaţi adversari ai săi sfârşesc prin a se sătura de atâta critică sterilă. În context, se sugera că însuşi Traian Băsescu este atât de diabolic încât îşi ostilizează cu bună ştiinţă anumiţi gazetari, doar pentru a-i determina să-l toace mărunt zi de zi.

Se prea poate, însă eu mă întreb dacă nu cumva reciproca e şi ea valabilă, iar televiziunile şi ziarele care-i ridică osanale şi-l pupă-n tur nonstop nu îi ştirbesc din popularitate, fiindcă până şi cei mai mari fani ai săi nu au cum să nu sfârşească prin a se scârbi de atâta laudă deşănţată.

AVEM CE MERITAŢI!

Cum dracului să nu ne pomenim cu alde Vadim, Becali şi mai ales Elena Băsescu în Parlamentul European, aleşi cât se poate de democratic, dacă, de pildă, un mare gazetar român în viaţă, şi cu pretenţii de a intra cândva şi în istorie, precum Ion Cristoiu, ne mărturiseşte în nenumărate rânduri, de-a lungul campaniei electorale, că o va vota pe fiica preşedintelui, cu care de altfel a avut grijă să facă şi o ditamai emisiunea de promovare, nu tocmai în direct, dar la o oră de vârf. Desigur, domnul Cristoiu s-a declarat ulterior dezamăgit de faptul că aleasa inimii sale de alegător s-a reîntors în PD-L, cu toate că şi oameni teoretic mai prost informaţi, dar cu siguranţă mai puţin proşti pur şi simplu, ştiau că anunţul acestei reîntoarceri fusese făcut încă din momentul ieşirii din partid.

Un alt ziarist, mai mărunţel ca notorietate, dar mai arţăgos din fire cu unii, a stors şi el un ibric de rating semnând în direct pentru candidatura aceleiaşi domnişoare, iar în campanie, după ce a făcut imprudenţa să-i pună o întrebare (despre droguri) la care a primit răspunsul greşit, nu ştia cum să o mai scoată din... necaz, explicându-ne cu înflăcărare că vina îi aparţine în exclusivitate lui însuşi, fiindcă de fapt întrebarea era cam indiscretă! Şi unii dintre noi încă se mai întreabă cum era să ajungă Vadim Tudor preşedinte în anul 2000! (Iar pentru Becali nici nu e târziu să devină!)

“ELITA” DE TREI SFERTURI

Că foarte multă lume nu merge la vot, din diferite motive, pot să înţeleg perfect. Mi s-a întâmplat şi mie să nu am ce alege, mai ales în turul doi, la alegeri prezidenţiale sau pentru primari. În schimb, mi se par absolut penibili cei care-şi fac un titlu de glorie din a nu vota, care se cred miezul din dodoaşcă sau din Fanta – ca să-l citez pe cel mai celebru dintre ei – pentru chestia asta, şi îi privesc cu un aer de superioritate pe amărâţii care îşi exercită acest drept. Ascultându-i, ai impresia că ar face parte din cine ştie ce elită a societăţii. Hazul maxim este însă că această “elită” grupează cam trei sferturi dintr-un popor pe care altminteri au oricum tendinţa de a-l cam dispreţui, şi cuprinde cu certitudine şi mulţi oameni care chiar n-au habar pe ce lume (politică) se află.

DESPRE TOT FELUL DE IMBECILI

Dincolo de imbecilitatea unui electorat care, după ce a fost scuipat în gură din toate poziţiile de cei pe care i-a votat de i-a adus la guvernare în toamnă, n-a avut nici măcar bunul simţ al ridicolului de a sta dracului acasă, şi a ieşit la urne într-o proporţie peste aşteptări să le mai dea o dată girul şi să arate că-i place la nebunie scârbavnicul tratament la care a fost supus, am remarcat-o pe cea şi mai şi a pesedişilor, care în ziua alegerilor au urlat ca din gură de şarpe că există fraude majore, deşi aveau propriul ministru de Interne!

Cam cât de incompetent rezultă că este domnul Nica, dacă după ce că a împânzit şoselele patriei cu poliţai în căutare de cai verzi pe pereţii autobuzelor (chestie care, de altfel, nu pare să fi deranjat pe nimeni din vajnica societate civilă, cu toate că imaginea era a unei ţări sub asediu sau după un atentat terorist, iar eu n-am priceput de ce votanţii ilegali erau căutaţi la drumul mare şi nu în preajma secţiilor de vot) nici n-a reuşit să stopeze fenomenul? Cam cât de-o demisie/demitere, după părerea mea.

REZULTATE ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2009 (PRONOSTIC)

Prezenţa la vot: 18% (cu mine cu tot)

PSD: 28,9%
PD-L: 27,3%
PNL: 21,6%
UDMR: 7,2%
PRM: 4,5%
Elena Băsescu: 2,8%
PNŢCD: 1,7%

alţii, nule: restul

VENIŢI DE VOTAŢI CU NIMENI!

Aproape logic şi convingător îndemnul lui Traian Băsescu către alegători de a se prezenta duminică la vot în număr cât mai mare, pentru a demonstra ataşamentul românilor faţă de Uniunea Europeană. Partea proastă este că pe liste se află tot aceiaşi politicieni autohtoni, de care electoratul s-a săturat până peste cap, indiferent de partid. De altfel, euro-entuziasmul ieşit din comun al românilor, aşa cum apare prin sondaje, are la bază tocmai nădejdea că integrarea în UE temperează întrucâtva influenţa nefastă a clasei noastre politice, care în lipsa unei supravegheri severe de la Bruxelles chiar şi-ar da în petic...

De aceea, pentru a împăca într-un fel şi capra şi varza, îndemnul complet ar fi ca românii să se prezinte totuşi masiv la urne, fie şi pentru a-şi anula votul, în lipsa unei opţiuni ferme; măcar procentajul de participare să iasă bine!

CIOC-CIOC II

Încă o chestie care îmi aminteşte de poanta cu individul sclerozat care bate în masă şi apoi dă fuga la uşă să vadă cine a ciocănit e atitudinea televiziunilor, care-i acuză vehement pe politicieni că în loc să se ocupe de campania electorală pentru alegerile europene s-au concentrat aproape exclusiv pe cea prezidenţială, de parcă nu ele sunt cele care au avut grijă să-l dea pe Geoană jucându-se cu lopăţica în nisip, pe Băsescu tunzând oaia, pe Antonescu răţoindu-se la pipiţe şi împiedicându-se în propria-i limbă franceză (ba oleacă şi în cea română), şi să facă cicluri de emisiuni cu prezumtivii candidaţi, de mi s-a acrit deja de Radu Duda, care nici măcar n-a pretins că are vreo vagă legătură cu europarlamentarele.

ÎNTRE BINE ŞI GREU

Foarte inspirat şi plin de adevăr sloganul de campanie al PD-L: “PD-L la Bine şi la Greu”.

Precizarea care se impune însă este că în general pedeliştii sunt alături de noi la binele făcut de alţii şi la greul pe care îl fac ei de câte ori ajung la guvernare...

BIG BROTHER POLITIC

De când a început campania electorală, în cel puţin două rânduri Realitatea TV a fost sancţionată de CNA pentru că nu a reflectat în mod echilibrat dezbaterile politice, defavorizând vădit partidele de opoziţie, PNL şi UDMR. De fiecare dată, diriguitorii postului au ţinut să precizeze oficial că decizia nu li se pare justă, deoarece nu se poate face un bilanţ concludent decât la încheierea celor 30 de zile de campanie.

Pe undeva poate au şi ei dreptate, numai că, la câte lungi transmisiuni de la cele mai obscure lansări de candidaţi PD-L şi PSD, din toate cătunele ţării, s-au făcut, ar trebui ca, pentru a se echilibra balanţa, în zilele care ne despart de scrutinul din 7 iunie, liberalii şi ungurii să fie difuzaţi live în regim de Big Brother, nonstop, 24 de ore din 24!