UN FILMULEŢ PENTRU PROŞTI

Cică să scriu şi eu despre filmuleţul în care Traian Băsescu (pare că) loveşte un copil. Treaba e că mi se cam fâlfâie. Adevărat sau trucat (eu cred în prima variantă), din punctul meu de vedere el e unul pentru proşti. Fiindcă numai proştii n-au înţeles până acum cu cine au de-a face în persoana jalnicului preşedinte, şi pot avea acum o mare revelaţie, care eventual să le schimbe comportamentul la vot. Pe mine unul nu m-ar mai impresiona din cale-afară nici dacă aş afla, mai presus de orice îndoială, că individul e violator sau criminal în serie. Ar fi un simplu amănunt picant din biografia unuia dintre cele mai sinistre personaje politice din ultimii douăzeci de ani (cel puţin). Na, c-am scris!

UMBRA LUI BĂSESCU. LA DRACU

Fără glumă: când îl aud pe Băsescu vorbind cu atâta convingere – pe care pe cuvântul meu că n-o suspectez deloc a fi prefăcută! – despre mogulii (celorlalţi) care vor să pună mâna pe Poştă sau pe CEC, despre cum s-a opus el din răsputeri, ca vajnic politician de dreapta, privatizărilor timp de 5 ani, despre rechini, despre înţelegeri ascunse şi oameni din umbră care manevrează naivi oameni de la soare, zău că încep să mă întreb dacă nu cumva el însuşi, în carne şi oase, a fost cel care a lansat, tot din umbră, toate legendele înspăimântătoare pentru proşti (da’ mulţi!) de la începutul anilor ‘90, alea cu moşierii care după ce-şi vor lua pământurile înapoi îi vor pune pe ţărani să lucreze cu botniţe la gură, despre marii industriaşi întorşi de la groapă ca să-şi revendice fabricile şi uzinele numai ca să-i arunce pe drumuri pe bieţii muncitori ce abia deveniseră “proprietarii” lor prin grija lui Ceauşescu, despre liberalii şi ţărăniştii, în frunte cu Raţiu, Coposu şi Câmpeanu, care tipăreau bani la sediile de partid şi, desigur, în general cu România care urma să fie vândută oricui ar fi avut nevoie de-un hârb de ţară. Că prea seamănă!

AM ÎNŢELES: MAI RĂU NU SE POATE!

Zic pedeliştii şi susţinătorii lor că Antonescu ar fi făcut o mare eroare încheind acordul cu PSD, deoarece a căzut într-o capcană şi va fi tras pe sfoară de îndată ce Mircea Geoană îşi va vedea sacii în căruţă şi catrafusele la Cotroceni. Astfel, în locul lui Johannis se va pomeni cu un social-democrat sadea în fruntea guvernului, iar PNL va fi şantajat, prigonit şi ameninţat cu disoluţia!

Auzind eu – care, trebuie s-o spun, tot nu mă văd în stare să pun ştampila pe Geoană şi bucheţelul de trandafiri în turul doi – o aşa teorie, măcar încep să-i înţeleg pe liberali. După câte se pare, cel mai cumplit pericol care-i paşte în urma mişcării de zilele astea e... să păţească exact ce-au păţit cu pediştii şi Traian Băsescu! Doar că acum există şi o mică şansă de a NU li se întâmpla. Păi cred că merită să-ncerce...

DISPĂREŢI, DACĂ VREŢI SĂ VĂ VOTEZ!

Am mai spus cândva ceva asemănător, dar, nu ştiu de ce, simt nevoia să repet: singura şansă, absolut minusculă oricum, ca vreunul dintre candidaţii intraţi în turul doi, respectiv Băsescu sau Geoană, să mă determine să-l votez e să se ţină departe, dimpreună cu toată gaşca de lăudători, de posturile TV pe care le urmăresc. Fiindcă de câte ori îl văd pe Boureanu, de pildă, mă hotărăsc brusc şi ferm să votez cu Geoană, fermitate care mă ţine fix până-mi apare în faţa ochilor Dan Nica/oricare Sârbu/Ecaterina Andronescu, moment în care la fel de brusc şi ferm mă decid să-l votez pe Băsescu...

Şi acum, pe bune. Câtă vreme vizaţi sunt în principal alegătorii lui Crin Antonescu, ce rost are să apară toate aceste figuri sinistre, care nu pot decât cel mult să-şi convingă încă o dată, redundant, propriii susţinători? Mai bine îşi iau liber două săptămâni şi se ascund în gaură de şarpe. Nici nu-şi dau seama cei de la Antena 3 ce bine îi fac lui Băsescu refuzând să invite în emisiuni un alde Hoară sau Canacheu!

STRATEGUL DE A DOUA ZI DUPĂ

Ultimul pe care l-am văzut era un neica nimeni chemat într-un studio de televiziune să vorbească de fapt despre sondajele de opinie, dar au fost şi analişti cu pretenţii mai mari cărora după încheierea campaniei electorale li s-a părut – ca oricărui viteaz arătat după un război – că le e limpede “greşeala de strategie” din cauza căreia Crin Antonescu n-a intrat în turul doi, şi anume faptul că în loc să-l atace de la bun început pe Mircea Geoană, cu care se bătea direct pentru asta, a preferat să se lupte cu un Traian Băsescu ca şi calificat din oficiu, reorientându-se către Geoană abia când era deja prea târziu.

Din motive asupra cărora nu insist, oricum nu sunt de acord cu teoria asta, dar le sugerez celor care o îmbrăţişează să-şi imagineze ce ar fi fost la gura celor care, chiar şi în condiţiile date, n-au încetat să vadă, în delirul lor, un “blat” între Antonescu şi Băsescu, dacă o lună întreagă de campanie candidatul liberal s-ar fi răţoit numai la Geoană!

HAI SICTIR, POPOR!

OK. În ceea ce mă priveşte, alegerile prezidenţiale din 2009 au luat sfârşit. Printre cele mai triste concluzii trase după ziua de ieri sunt aceea că singurii care au manipulat cu sondajele au fost liberalii când au spus că sondajele sunt manipulate, şi confirmarea faptului că în România până şi oamenii (mai) deştepţi sunt tot tâmpiţi, dovadă toţi cei care au votat NU pentru parlament unicameral, în loc să refuze dracului să ia buletinele, pentru ca referendumul să nu fie validat, indiferent de scor.

Alte concluzii? Da, oamenii s-au mobilizat la vot, surprinzător de bine, aşa cum a sperat Crin, dar după câte se pare... de spaimă ca nu cumva un candidat ca el, altfel decât restul panaramelor, să intre în turul doi!

O menţiune specială şi pentru Sorin Oprescu, care dacă nu ştia cum să se facă de râsul curcilor şi al electoratului vadimist, a găsit metoda cea mai eficientă, iar dacă ar avea un dram din demnitatea supărăcioasă a lui Victor Ciorbea de odinioară, şi-ar da dracului demisia şi de la Primăria Capitalei, unde oricum n-are ce căuta.

În fine, dincolo de discursul patetic al lui Crin Antonescu de aseară, cineva trebuie să le explice şi celor mai cretini dintre analiştii politici ce voia să spună prin alianţa dintre moguli şi Traian Băsescu, în caz că au uitat ce chiar mulţi dintre ei susţineau în campanie şi anume că Băsescu l-ar prefera în turul doi pe Geoană, adică exact ce vor şi mogulii; desigur, în detrimentul lui Antonescu N-am să fac o schemă, că nu le am cu desenul, dar aici s-au întâlnit interesele celor două tabere.

REZULTATE ALEGERI PREZIDENŢIALE 2009 (PRONOSTICUL MEU OPTIMIST)

Prezenţa la urne – 62%

Traian Băsescu – 27,8%
Crin Antonescu – 24,3%
Mircea Geoană – 22,9%
Sorin Oprescu – 10,9%
Kelement Hunor – 4,9%
Corneliu Vadim Tudor – 3,8%
Gigi Becali – 2%

Cu precizarea că la exit-poll-uri Crin va avea cel puţin două-trei procente mai mult decât la rezultatul final, adică exact cele care vor fi apoi furate la numărătoare...

APEL CĂTRE SIMPATIZANŢII LUI CRIN

Habar n-am dacă sondajele care-l arată pe Crin Antonescu pe locul trei, la mare distanţă de Tiran şi de sinistrul său Prostănac sunt reale sau (grosolan) falsificate. Ştiu însă că în îndelungata mea carieră de elev şi student n-am lipsit de la niciun examen, indiferent cât de puţin pregătit eram, numai pentru că îmi imaginam în ce hal m-aş fi simţit dacă după terminarea lui, când m-aş fi întâlnit cu colegii care spre deosebire de mine ar fi fost prezenţi, mi-ar fi spus ceva de genul: “băi, ce fraier eşti că n-ai venit; ne-a lăsat profu' cu cărţile pe masă.” Iar întâmplarea face că întotdeauna, chiar şi când nu învăţasem un rând, am luat măcar izbăvitorul 5.

Ce vreau să spun e că vă îndemn să mergeţi la vot, indiferent cât de sceptici sunteţi, pentru că nu v-aţi ierta-o toată viaţa dacă s-ar întâmpla ca Antonescu să nu intre în turul doi din cauza unui procent-două. S-avem baftă!

ACTUALIZARE: Pronosticul meu (optimist) pentru rezultatele votului: Prezenţa la urne 62%, Traian Băsescu – 27,8%, Crin Antonescu – 24,3%, Mircea Geoană – 22,9%, Sorin Oprescu – 10,9%...

Cu precizarea că la exit-poll-uri Crin va avea cel puţin două-trei procente mai mult, adică exact cele care vor fi apoi furate la numărătoare...

MANDATUL, ARATĂ MANDATUL!

E o tâmpenie care mă amuză încă şi mai tare decât aia cu “absenţa unor dezbateri serioase, aplicate, între candidaţi”: cică în campania asta electorală, în loc să se discute despre mandatul lui Traian Băsescu, ne ocupăm de chestiuni precum răpirea jurnaliştilor în Irak şi fuga lui Omar Hayssam.

Păi bine măi oameni buni, analişti proşti şi domnule Ion Cristoiu, nu despre mandatul de preşedinte al lui Traian Băsescu se cheamă că discutăm atunci când aflăm despre cum influenţa el procurorii, cum se înţelegea el cu cel mai periculos şi totodată singurul terorist din România să-l facă scăpat, cum pare el a fi complice la topirea a 4 miloane de dolari din suma destinată răscumpărării jurnaliştilor răpiţi ş.a.m.d.?! Ba bine că nu!

DEMAGOGUL PERFECT

Evident cu regret, dar trebuie să o spun: confruntarea de aseară, de pe Antena 3, dintre Crin Antonescu şi Mircea Geoană, nu a fost câştigată de candidatul liberal! Mai mult decât atât, m-am convins că Geoană este un ceva (personaj, individ, politician) care nu poate fi învins de un om de bun-simţ. Demagogia lui este una absolut perfectă, rotundă, alunecoasă, imposibil de apucat şi combătut. Dacă îi reproşezi că a minţit când a spus că a doua zi după ce vine la guvernare măreşte salariile profesorilor cu 50%, dovada irefutabilă fiind că nu le-a mărit nici după 9 luni, e în stare să-ţi răspundă senin că regretă doar că n-a promis că le va mări cu 100%, aşa cum merită cu adevărat sărmanii profesori care îşi dau sufletul pentru educaţia copilaşilor noştri, viitorul patriei etc.; şi promite atunci, pe loc. Cred că a mai spus-o cineva înaintea mea, dar efectiv e ca o păpuşă de cauciuc căreia orice i-ai face, oricâţi pumni sau şuturi i-ai aplica în plină figură, chiar dacă se schimonoseşte câteva clipe, afişând fugitiv un rictus, un rânjet sau o expresie grotescă, revine de îndată la forma iniţială.

În altă ordine de idei, sau aproape, mi-e groază – şi recunosc că mi-a fost în ultimii doi-trei ani – de momentul în care o bună parte dintre jurnaliştii, analiştii sau bloggerii pe care acum îi urmăresc cu plăcere şi cu care mă simt într-un soi de alianţă spirituală anti-Băsescu, iar uneori, circumstanţial, chiar pro-liberală, îşi vor da arama stângisto-pesedistă pe faţă, de îndată ce inamicul comun va dispărea. Sunt aceia la care deja recunosc semnele unui dispreţ faţă de cei care am votat cu Băsescu în 2004, în baza raţionamentului simplu că ei au ştiut de la început cu cine au de-a face, în timp ce noi ăştialalţi am fost atât de naivi încât să ne lăsăm păcăliţi, iar unii dintre noi s-au trezit abia când şi-au văzut înşelate aspiraţiile la diferite privilegii personale (am văzut o astfel de analiză în legătură cu Mircea Dinescu, de pildă), raţionament aproape corect, care pleacă însă de la sinistra premisă că în 2004 ei l-au preferat pe Adrian Năstase! Iar acum se vor mulţumi cu Geoană, pe care îl sprijină mai pe faţă sau mai pe din dos.

SĂ REDEVENIM CU ADEVĂRAT SERIOŞI: CHIAR NU MĂ GÂNDESC SĂ VOTEZ (IARĂŞI!) CU BĂSESCU...

Îmi dau seama că articolul meu de ieri i-a enervat pe mulţi dintre cei care l-au citit, şi pe această cale mulţumesc tuturor celor care s-au abţinut, probabil cu greu, să mă înjure. Fiţi pe pace: nu, n-am să votez cu Traian Băsescu! (Poate ar fi existat o minusculă şansă, dacă preţ de câteva săptămâni n-aş fi văzut mutrele unor Cătălin Croitoru, Sever Voinescu, Boureanu, Avramescu, Hoară, Canacheu, Lăzăroiu etc., ci doar pe ale lui Hrebenciuc, I. Sârbu, M. Sârbu, Nica, Guşă, Ponta, Vanghelie... Glumesc.) De altfel, indiferent de tur, n-am să votez cu nimeni altcineva în afară de Crin Antonescu, votul meu fiind unul eminamente pozitiv.

Pe de altă parte însă, aşa cum, evident în mod subiectiv şi oarecum iraţional, la începutul anilor ‘90 ajunsesem să-l urăsc mai tare pe Ion Iliescu decât pe defunctul Ceauşescu, am acum faţă de Geoană o antipatie cel puţin la fel de mare ca faţă de Băsescu, din cauza frustrării simţite şi atunci şi acum că, taman când ar putea să fie în sfârşit bine şi să scăpăm de un personaj malefic, apare câte unul, nu cu mult mai breaz, care strică totul şi se pune în calea fericirii mele de biet alegător fără noroc. Prin urmare... (dar mai bine mă opresc aici, ca să n-o iau de la capăt...)

SE POATE ŞI MAI RĂU SAU DE CE MĂ GÂNDESC, APROAPE SERIOS, SĂ VOTEZ (IARĂŞI!) CU BĂSESCU...

Nici în sine înlocuirea lui Traian Băsescu în fruntea ţării cu Mircea Geoană nu mi se pare şi nu mi s-a părut vreodată cine ştie ce sfârâială; doi demagogi la fel de mari, cu anturaje la fel de jalnice şi venale. Văzând însă halul în care este reflectată campania electorală în special la Antena 3, dar adesea şi la Realitatea, unde, de pildă, conferinţe de presă importante ale lui Crin Antonescu nu sunt difuzate deloc, în timp ce orice apariţie în public a lui Geoană e transmisă în direct minute în şir, iar discuţiile din majoritatea talk-show-urilor pornesc de la premisa că finala e bătută în cuie de mult, conform unor sondaje dubioase, între Băsescu şi acelaşi Geoană, încep să mă treacă de-a dreptul fiori reci la gândul că pretendentul social-democrat ar putea ieşi biruitor.

La urma urmelor, care este situaţia acum? Avem un preşedinte rău, foarte rău, atacat permanent de cea mai mare parte a presei şi practic de toate trusturile “mogulilor”. OK, şi? Ce e în neregulă în imaginea asta? Păi... absolut nimic; aşa şi trebuie să fie (mă refer, evident, doar la raportul de forţe, nu la faptul că un preşedinte trebuie să fie rău!). Sinistră ar fi situaţia inversă: ca 90% din presă, în frunte cu toate trusturile “mogulilor”, să fie DE PARTEA preşedintelui! Îmi şi imaginez cum B1TV, “Evenimentul Zilei” şi parţial “România liberă” ar rămâne singurele oaze de democraţie, în care opoziţia (liberală) s-ar putea exprima. Or, în clipa asta singurul pericol ca un astfel de coşmar să devină aievea e ca Geoană să ajungă în turul doi, unde să-l învingă pe Băsescu. Poate exagerez eu, dar uneori am impresia că ar fi ca şi cum în urmă cu cinci ani ar fi câştigat Adrian Năstase!

ILIESCU VINOVAT ŞI PENTRU PROSTĂNAC

Chiar sunt curios să văd ce efecte va avea strategia asta a lui Băsescu de a se lupta cu vechile mori de vânt Iliescu şi Hrebenciuc, despre care pretinde că s-ar afla în spatele celui pe care în adâncul sufletului şi l-ar dori ca principal contracandidat în locul lui Antonescu, şi anume Mircea Geoană. Anul trecut, când în alegerile pentru Primăria Capitalei l-a pus pe bietul Blaga să o folosească împotriva lui Sorin Oprescu – pe care numai că nu l-a decretat fiul din flori al lui Ion Iliescu şi principalul instigator al mineriadelor – a eşuat lamentabil.

Bun, să zicem că bucureştenii sunt ei mai deştepţi şi s-au prins de şmecherie, iar acum se mizează pe naivitatea celor din provincie, unde se foloseşte iarăşi. Dacă însă m-ar întreba pe mine un consultant portocaliu, mi-aş da cu părerea că e o chestie care scârţâie în toată logica asta. Adică, dacă ar fi fost să meargă undeva, ar fi mers tocmai în Bucureşti, unde se putea presupune că lumea îi mai păstrează amintiri oribile lui Iliescu şi fesene-pedesereului său, pe care nu i-a votat niciodată. În schimb, pe la ţară, se prea poate ca oamenii să fie mai naivi, numai că... acolo nici nu l-au urât vreodată pe Iliescu, cu care, dimpotrivă, au votat masiv de câte ori au avut ocazia. Şi atunci?!

UNA SCURTĂ CU GUVERNUL

Acum nu prea se mai vorbeşte deloc, dar când încă se vorbea despre un nou guvern – Croitoru, Negoiţă, Johannis... – se vehiculau două variante, una mai proastă ca alta, din punctul meu de vedere: guvernul de tehnocraţi şi cel de uniune naţională.

Dacă în lipsa unei soluţii normale, cu Opoziţia şi Puterea clar delimitate, ar trebui totuşi să aleg între ele, aş prefera guvernul de tehnocraţi, dintr-un motiv cât se poate de simplu: decât să văd toate partidele la putere, mai bine le văd pe toate în opoziţie!

MIRCEA BADEA ŞI FALIMENTUL ANTENEI 3

Acum... nici despre Mircea Badea nu se poate spune că are numai prieteni inteligenţi. Cel puţin ăla despre care ne povestea aseară că în timp ce se uita la televizor a avut revelaţia că vinovaţi pentru faptul că fără banii de la FMI nu se vor mai putea plăti pensiile şi salariile sunt toţi politicienii care au guvernat România în ultimii cinci ani, adică şi cei care au guvernat-o pe vremea când nu doar că se plăteau, dar se şi dublaseră, nu e chiar deloc.

Asta e ca şi cum ai spune că Badea însuşi – care se laudă, cu faimoasa-i modestie, că face o emisiune cu un profit de nu ştiu câte milioane de euro –, dacă ar pleca mâine de la Antena 3, iar peste un an postul ar da faliment, e la fel de vinovat pentru asta ca rataţii care-i vor fi luat locul.

PERFECT ADEVĂRAT... PE JUMĂTATE

Invitat aseară la Realitatea TV, Cristian Tudor Popescu a făcut la un moment dat o excepţională descriere a politicianului român, dispus să lase la o parte şi logica elementară şi bunul-simţ şi pe cel al ridicolului numai pentru a-i da dreptate şefului de partid, indiferent de tâmpeniile debitate de acesta din urmă. Cum spuneam, o descriere plină de vervă, inspiraţie, talent actoricesc şi... doar pe jumătate adevărată (exact ca o declaraţie de politician!).

Ce-i drept, în timp ce vorbea, parcă-i vedeam aievea pe toţi pedeliştii, cu carnet de partid sau fără, care-i cântă în strună lui Traian Băsescu pe orice fel de subiect inventat peste noapte şi la care până cu o zi înainte nu se gândiseră nicio secundă. Că, în schimb, majoritatea liberalilor nu ar corespunde descrierii, e foarte probabil o părere profund subiectivă de-a mea şi mi-o asum ca atare. Dar dovada clară că nu li potriveşte nici tuturor pesediştilor e chiar atitudinea multor jurnalişti, inclusiv a aceluiaşi CTP, care, când le vine la socoteală, descoperă, pe bună dreptate de altfel, în PSD tot felul de găşti, grupări (Iliescu, Geoană, Mitrea, Vanghelie...) şi aripioare, gata în orice clipă să se sfâşie între ele în văzul lumii pentru a prelua controlul. Lucru care parcă ar veni într-o uşoară contradicţie flagrantă cu teoria deplinei uniri în cuget şi simţiri cu vremelnicul şef...

GATA CU BĂSESCU! ALTUL LA RÂND!

Acum sunt convins: lui Băsescu i-a ajuns funia la par!

Aseară, într-o incursiune de cel mult trei secunde pe B1TV, în timpul emisiunii lui Radu Moraru, am apucat să văd, pe lângă faptul că invitat era proaspătul premier desemnat, următorul rezultat al unui sondaj făcut prin SMS: 79%-21%. Deşi habar n-am care era întrebarea pusă telespectatorilor, sunt sigur că cifra mai mare reprezenta ceva în favoarea lui Băsescu, a pedeleilor şi în general a tot ce e portocaliu pe lume, însă vestea excelentă este că până acum toate sondajele de acest gen făcute la “Naşul” aveau rezultate gen 94-6 sau 92-8! Q.E.D.

O MINTE COMPLICATĂ ŞI MULŢI OAMENI SIMPLI

În mintea lui complicată, se prea poate ca Traian Băsescu să creadă sincer că propunându-l pe Liviu Negoiţă drept premier a făcut o mare concesie majorităţii, venind cu un personaj foarte asemănător lui Klaus Johannis: nu doar că este tot primar, dar are şi faţă de neamţ (întotdeauna mi s-a părut că aduce a tânăr ofiţer nazist din filmele de război) şi aceleaşi măsuri la pantofi şi cămaşă.

În schimb, indiferent de prezenţa la vot, dacă după o asemenea farsă de prost gust, cu aparenţă de bătaie de joc îndelung premeditată, Traian Băsescu va obţine mai mult de 20% din sufragii la alegerile prezidenţiale, pot spune cu mâna pe şi durere în inimă că suntem un popor de tâmpiţi. Dar nu cred că se va întâmpla.

CEL MAI RĂU MOGUL DINTRE MOGULII CEI RĂI

Zău că n-am nimic de împărţit cu mogulii şi, din păcate, nici ei nu împart nimic cu mine! Voiculescu însă chiar este unul dintre aceia care dau ceva, şi anume o proastă reputaţie afaceriştilor de pe la noi şi apă la moară, nu atât lui Traian Băsescu – care oricum vorbeşte ca una stricată şi fără să aibă nevoie de pretexte – cât celor care-l mai ascultă şi găsesc astfel motive să-l aprobe.

Concret: cu ceva vreme în urmă, l-am văzut pe realizatorul emisiunii “Vorbe grele”, de pe Antena 2, Victor Ciutacu, lăudându-se că într-o ediţie anterioară s-a bătut recordul de SMS-uri, atingându-se uluitoarea cifră (că număr nici nu pot să-i zic) de 188 (una sută optzeci şi opt)! Deci nu de mii. La un preţ – corect afişat, în josul ecranului – de 1,19 euro cu tot cu TVA per bucată, asta înseamnă un profit net sau brut (că mereu le-ncurc), sau nici măcar, că şi-or lua şi reţelele de telefonie ceva, dar oricum maxim, de 223,72 euro!!! Carevasăzică, smulgând de la 188 de cetăţeni activi şi, foarte probabil, nu din cale-afară de avuţi câte un euro şi 19 cenţi – adică un sfert din cât plătesc eu abonamentul pe o lună întreagă – mogulu’ antenist s-a ales, după o ediţie de-o oră, cu banii de pe vreo 15 secunde de reclamă. Cinstită afacere! Să fie primiţi şi să facă şi el cu ei ce-a făcut bunică-mea acum 10 ani când s-a prăpădit. (Adică să-i doneze Bisericii, ce credeaţi?!)

APROPO DE PROFESIONALISM

Să o luăm, de pildă, pe Corina Dragotescu. Ce meserie are dumneaei? Păi, pare a fi jurnalist, analist, realizator TV, ceva de genul ăsta. Oricum, îmi lasă impresia că, în afară, poate, de a spăla pe-acasă niscai rufe şi vase nu face nimic altceva toată ziua decât să stea prin Parlament sau prin redacţii, să urmărească presa şi să dialogheze cu politicienii.

Atunci cum este posibil să facă o foarte “profundă” analiză, repetând de câteva ori în decurs de cinci minute că guvernului Croitoru i-au lipsit numai 30 de voturi pentru a fi învestit (şi că, deci, cu minime manevre ele se pot obţine pentru ca următorul premier propus de Traian Băsescu să treacă de Parlament) când în realitate, şi chiar la Realitatea, s-a văzut că voturile “pentru” au fost de fapt 189, dintr-un necesar de 236, deci -47? Poate părea un fleac, dar este o abatere semnificativă, câtă vreme chiar şi numai acestă diferenţă de 17 voturi ar fi arhisuficiente la o adică pentru definirea unei majorităţi...

CHESTII PE CARE NU LE ÎNŢELEG (SELECŢIUNI)

1. Aproape nu e emisiune în care să fie vreun reprezentant al pedeliştilor, fără ca la un moment dat, venind vorba despre acuzaţiile care li se aduc în legătură cu posibila fraudare a alegerilor prezidenţiale, să nu înceapă să strige, cu o strălucire fanatică în ochi şi obrajii în flăcări, că PD-L ESTE SINGURUL PARTID DIN ROMÂNIA CARE NU A ORGANIZAT, NICIODATA, NICIUN FEL DE ALEGERI. Aşa, şi?! Care-i treaba? Ce trebuie să subînţelegem cu toţii de aici? E de bine sau de rău? E o simplă constatare, o ameninţare sau ce?

2. Acu’ vreo două-trei zile, am surprins un crâmpei dintr-o emisiune, în care domnişoara deputat PSD Oana Mizil tocmai spunea următoarele: “Eu în campania electorală am adoptat o poziţie de femeie demnă, dar el m-a întors pe toate părţile”. Fiindcă a şi trebuit să plec brusc, am rămas cam nedumerit: despre ce naiba vorbea? Cumva despre chinurile prin care trebuie să treacă o tânără ca să ajungă peste noapte în Parlament? Sau doar peste noapte?...

3. Nu e că aş fi paranoic, sau aşa îmi place să cred, dar faptul că de vreo două săptămâni l-am văzut pe Dinu Patriciu la televizor, până şi în emisiuni cu profil sportiv sau culinar, de mai multe ori decât în ultimii cinci ani la un loc are de-a face cu campania electorală a lui Crin Antonescu? Adică alegătorul cretin obişnuit trebuie să-l tot vadă şi, înainte de a apuca să-l şi asculte (ocazie cu care poate şi-ar mai schimba ideile preconcepute de Băsescu), să se sperie că se pregăteşte deja să revină spectaculos în politică, poate, Doamne fereşte-i!, ca prim-ministru?

BĂSESCU REALES SAU PRESA ŞI POLITICA LA NOI

Jurnalistul (isteţ nevoie mare): În cazul în care ajungeţi preşedinte, l-aţi desemna drept premier pe Bin Laden ?

Contracandidatul (luând, naiv, întrebarea în glumă): Dacă în jurul său s-ar constitui o majoritate parlamentară care să-l propună, dacă ar veni cu un program de guvernare coerent, dacă ar căpăta cetăţenie română, dacă ar fi scos de pe lista celor mai periculoşi terorişti din lume şi ar primi premiul Nobel pentru pace, sigur că da...


Titlurile de pe, şi aproape cât, prima pagină a ziarelor de a doua zi: “Dacă va câştiga alegerile, Contracandidatul îl va pune premier pe Bin Laden!!!”.

Lungi editoriale, breaking-news-uri la posturile de ştiri, cu imagini în care se vede limpede cum la întrebarea despre Bin Laden Contracandidatul răspunde scurt şi tranşant: “Sigur că da”, talk-show-uri, dezbateri, politicieni fals îngrijoraţi, analişti sincer încruntaţi, Contracandidatul dând zadarnic explicaţii tot restul campaniei, Băsescu reales.

CINTEZĂ ŞI CERCEL

Când replica dată de altminteri cică eminentul doctor, stricat însă de anturajul politic, Mircea Cinteză, la observaţia că afişele lui Traian Băsescu transmit mesaje subliminale periculoase e ceva de genul “a venit momentul ca populaţia să se maturizeze şi să nu mai dea atenţie mesajelor subliminale”, e semn clar că a venit mai degrabă momentul ca domnia sa să consulte un coleg psiholog. Care să-i explice cum stă treaba cu aceste mesaje, cum principala lor caracteristică e tocmai că nu sunt percepute în mod conştient şi deci nici nu pot fi ignorate voluntar.

Nu ştiu cum se face de mai toţi “adevăraţii specialişti” coloraţi la un moment dat într-o cât de palidă nuanţă de portocaliu tind să-şi piardă nu doar uzul raţiunii, ci şi competenţa profesională, ca, de o altă pildă din domeniul medical, domnul Adrian Streinu-Cercel, a cărui singură speranţă, mărturisită public, într-o conferinţă de presă, de a mai vedea măcar câţiva supravieţuitori după epidemia de gripă nouă se leagă nu de ministerul unde tocmai s-a pomenit secretar de stat, ci tot de bunul Dumnezeu! Fără panică, vă rog!