Prieten sau duşman?

Cele două ore de interviu acordate ieri seara postului Realitatea TV de Traian Băsescu nu au adus mai nimic nou: obişnuitele răfuieli cu premierul Tăriceanu, care, dacă l-ai lua în serios pe preşedinte, ai fi tentat să crezi că s-a lansat în 1990 în politică special pentru ca 17 ani mai târziu, ajuns în fruntea Guvernului, să conspire împreună cu Viorel Hrebenciuc, Verestoy Attila şi Bogdan Olteanu întru debarcarea mult iubitului şi stimatului conducător către reşedinţa de la Neptun al domnilor Liiceanu, Pleşu şi Avramescu; tradiţionala înfierare a celor 322 de parlamentari-mafioţi, concomitent cu, pe cale de consecinţă, schizoida lăudare a Parlamentului ca instituţie fundamentală a democraţiei (pe principiul “avem o ţară minunată, păcat că-i locuită”) ş.a.m.d.

Momentul culminant al emisiunii a fost (sau, mai curând, ar fi putut fi) cam prin al doilea ei minut. La remarca lui Robert Turcescu că, la ora actuală, Călin Popescu-Tăriceanu ar fi principalul său adversar politic, domnul Băsescu a negat cu vehemenţă această idee! Din păcate, nimeni nu a înţeles subtextul acestei negări pentru că nici domnul Turcescu, nici Emil Hurezeanu, ambii rămaşi cu gura căscată, nu a avut prezenţa de spirit caracteristică unui adevărat jurnalist pentru a pune singura întrebare menită să facă lumină şi pe care era evident că însuşi preşedintele o aştepta: “atunci cine este principalul dumneavoastră adversar?”. Numai aşa ne-am fi lămurit pe deplin dacă Traian Băsescu nu-l socoteşte pe premier un mare adversar doar pentru că-i dispreţuieşte calităţile de om politic, sau – cine ştie? – pentru că, în ciuda evidentelor disensiuni, încă vede în el un posibil aliat în lupta cu alţi inamici, mai redutabili şi mai dăunători binelui ţării.