Mortua est!

După o lungă agonie, în care crizele acute au alternat cu aparente remisiuni, Alianţa PNL-PD şi-a dat în cele din urmă obştescul sfârşit, tristul deznodământ fiindu-ne comunicat ieri de însuşi şeful echipei de medici care s-au îngrijit de tratarea cu declaraţii-electroşoc şi doze din ce în ce mai mari de ultimatumuri a bietului pacient născut şi aşa cu o malformaţie congenitală cunoscută sub numele de “maladia alianţei contra naturii” sau “sindromul liberalo-fesenist”. Odihnească-se în pace pe lumea cealaltă a politicii şi noi odată cu ea, dar pe lumea asta, desigur!

Acum mai rămâne de completat certificatul de deces, formalitate nu chiar atât de simplă, câtă vreme niciunul dintre cei care au vegheat activ la căpătâiul ei, trăgând de perfuzii şi îndesându-i perne pe faţă, nu are curajul să-şi asume responsabilitatea, temându-se de acuzaţiile de malpraxis venite din partea electoratului. Spaimă atât de mare, încât nici măcar adevărul obiectiv nu mai face doi bani.

Mă uitam ieri cu stupoare cum liderii democraţi se întreceau în a ne demonstra cât de alb este, privit din Aleea Modrogan, cel mai îndoliat negru. Referindu-se la propria tactică – bineînţeles nerescunoscută ca atare – de a scoate la înaintare unul câte unul miniştrii din Cabinetul Tăriceanu cu declaraţii belicoase, în speranţa că premierul, riscând să cadă în ridicol dacă ar încerca să-i revoce pe rând, fie îşi va ieşi din pepeni şi îi va expulza în bloc, fie va înghiţi o dată şi încă o dată hapul şi îi va păstra la pachet, găseau câte o justificare cu ochi şi cu sprâncene pentru fiecare episod din serialul “Căpăceşte-l pe prim-ministru!”. Astfel, în privinţa conferinţei de presă de săptămâna trecută a ministrului Transporturilor Radu Berceanu, ni s-a explicat că s-a făcut o regretabilă confuzie. Nu vorbea domnul Berceanu-ministrul, ci sosia lui, domnul Berceanu-vicepreşedintele de partid, iar cel atacat nu era Tăriceanu-premierul, ci geamănul său, preşedintele PNL. Cu o seninătate dezarmantă, un alt “vice” PD, Cezar Preda, mărturisea că a “urmărit cu atenţie” declaraţiile colegului său şi ele nu s-au referit “nici măcar o singură dată” la domnul Tăriceanu în calitate de prim-ministru. În linii mari subscriau şi domnii Boc, Videanu şi Oltean.

Cum e greu de crezut că nişte politicieni români s-ar putea preta la o minciună atât de gogonată, presupun că domniile lor au urmărit într-adevăr cu mare atenţie respectiva conferinţă de presă, însă pe un post de televiziune care n-a transmis decât fragmente. Au ratat astfel partea cea mai savuroasă, aceea în care Berceanu îl lua la mişto, în stilul său caracteristic, pe premier, sugerându-i să-şi asume pe lângă postul de ministru de Externe şi pe acela de preşedinte al ANAF în locul lui Sebastian Bodu, că tot n-a catadicsit încă să numească un succesor dintre cei propuşi de democraţi. Şi ne mai informa domnul Berceanu că acelaşi Tăriceanu, şi tot în calitate de premier, a ratat la mustaţă şansa de a deveni şi şef al Autorităţii Naţionale de Turism, după ce a tergiversat şi pe-acolo lucrurile preţ de jumătate de an.

Cu asemenea personaje hazlii, ca să nu spun caricaturale, dacă ne mai putem păstra cât de cât simţul umorului după atâta amar de criză politică, vom avea parte de nişte funeralii prelungite şi un monument tombal numai bun pentru cimitirul de la Săpânţa.