SĂ GÂNDIM CONSTRUCTIV: O SOLUȚIE LA ACTUALA CRIZĂ POLITICĂ

Date fiind INvoluțiile de pe scena politică românească nu chiar de azi, de ieri, dar în special din ultimii ani și mai cu seamă de zilele astea, am ajuns să consider încă și mai absurde pozițiile, de toate felurile, de la cele economice și sociale până la cele, să zicem, constituționale ale celor din spectrul așa-zis de dreapta, astfel încât analiza mea și felul în care aș vedea ieșirea din actuala criză are, desigur, un oarecare substrat subiectiv, în sensul că mă situez pe una... opusă, murind, mai degrabă, de grija PSD-ului, cu care, într-o situație-limită precum cea de la alegerile parlamentare precedente, am și fost, practic, nevoit să votez (altmnteri fiind deja obișnuit să stau acasă la alegeri), la fel cum, tot împotriva voinței mele perfect asumate, a trebuit să o fac și pentru Nicușor Dan, în turul al doilea al celor prezidențiale, pe eternul principiu al răului mai mic (oricât ar fi el de mare).

Pe scurt, din punctul meu de vedere, ieșirea din impas ar arăta în felul următor (pe puncte, inclusiv oarecum cronologic/e):

1. În urma consultărilor, Nicușor Dan va apărea și va anunța că, deoarece niciun alt partid nu s-a arătat dispus să propună un premier, îl desemnează pentru această funcție pe Sorin Grindeanu, pentru a încerca să(-și) formeze o majoritate în Parlament. (Sigur, există și varianta în care o fi propus și AUR, dar președintele l-a exclus din discuție, și cea cu Bolojan, a tandemului PNL-USR, dar, având în vedere deciziile CCR... etc.).

2. Sorin Grindeanu apare și, într-o „scurtă alocuțiune”, declară că, iată, este singurul care și-a „asumat răspunderea”; că oricum merita funcția ca președinte al „celui mai important partid din parlament”; că PSD este membru al celei mai respectate internaționale europene, „făuritoare a UE” etc., deci orientarea sa proeuropeană e mai presus de orice îndoială; că PSD a fost „principalul pilon” al aderării României la UE și NATO... (în fine, toată gargara politicianistă aferentă, dar, cumva, și îndreptățită sau măcar de înțeles în politică), iar începând de mâine/luni/săptămâna viitoare va demara discuții cu TOATE partidele reprezentate în Parlament, deoarece ele reprezintă „voința poporului”, au aceeași legitimitate, bla-bla-bla, dar, desigur, își reafirmă dorința fierbinte de a reface în jurul său coaliția pro-occidentală și așa mai departe.

3. Încep negocierile, unii poate refuză să participe la orice discuție (și mă gândesc aici în special la PNL și USR, care își vor „reafirma” poziția fermă etc.)

4. În fine, la un moment dat, după o zi, două... opt, apare mai întâi Grindeanu, care spune că niciun partid „pro-occidental” nu vrea să participe alături de PSD, așa că va încerca să facă un guvern monocolor PSD, după care...

5. Apar cei de la AUR, care, cu aerul de partid „responsabil” pe care l-a afișat George Simion și la Cotroceni, și în linia mai nouă a lui Călin Georgescu, anunță că, pentru a se ieși din actuala criză politică și economică „generată de tâlharii care...”, dar mai cu seamă de Bolojan, care deși a fost demis cu moțiune de cenzură iată că rămâne la Palatul Victoria și dă ordonanțe de urgență neconstituționale, iar vicepremierul Oana Gheorghiu face înțelegeri „penale” cu „puteri străine”, plus că au mirosit ei planul susținătorilor bolojeniști care vor să-l țină chiar și așa, demis, în geam să încaseze nu pensia, ci miliardele „furate de la popor” etc., singura soluție de a scăpa de nenorocire este să ajute la învestirea oricărui alt guvern, inclusiv al unuia condus de vechiul „complice” ai lui Bolojan, Grindeanu, asta deoarece „ticălosul” de președinte Dan, „încălcând flagrant Constituția”, nu îl pune pe Georgescu sau Peiu etc. Totodată, Simion îl avertizează pe Grindeanu că... o fi și-o păți, că încă de a doua zi după învestire bagă moțiune de cenzură „dacă nu...” bla-bla-bla.

6. Ei bine, pe fondul scandalurilor cu acuzații din partea PNLUSR că PSD aduce putiniștii la putere etc., Grindeanu e instalat.

7. Ca o paranteză, eu aș vrea să văd, imediat după învestirea lui Grindeanu, fețele celor de la PNLUSR. Poate că se va citi deplină satisfacție, dat fiind că în ultima vreme tot ce fac e să-i împingă pe pesediști fix spre așa ceva, chiar și cu riscul venirii rușilor, dar eu cred că se va citi mai degrabă cu totul altceva, gen stupoare de-aia de copil cu deficiențe intelectuale majore. În fine, rămâne de văzut.

8. Sigur, Grindeanu iese, mulțumește parlamentarilor „responsabili” etc., subliniază că n-a făcut niciun fel de înțelegere cu nimeni și cu atât mai puțin cu AUR, ci s-a bazat doar pe „maturitatea” celor care au considerat că țara are nevoie de un Guvern; își reafirmă poziția pro-occidentală, UE, NATO, SAFE, reforme etc., dar și „grija pentru cetățean”.

9. De a doua zi, avem de-a face cu o opoziție alcătuită, în special, din AUR și... PNLUSR.

10. Lucrul cel mai rău care i se poate întâmpla lui Grindeanu din acest moment este ca guvernul său să fie demis de o moțiune de cenzură...  AUR - PNLUSR, că așa se învârte roata. Dezbaterile nesfârșite cu „ba pe-a mă-tii!” vor fi la ordinea zilei, dar Grindeanu s-ar afla în poziția (privilegiată?) lui Bolojan de azi.

11. Sigur, AUR nu are nimic de pierdut, pentru că încă de a doua zi (ba chiar de la discuțiile de la învestitură!) pot să-l facă pe Grindeanu cum le vine la gură, subliniind la nesfârșit că „susținerea” lui a fost doar pentru a scăpa de nenorocirea încă și mai mare Bolojan, însă de la un moment dat încolo pot începe să spună că dimpotrivă, Grindeanu s-a dovedit încă și mai catastrofal decât Bolojan etc., dar se vor eschiva să depună vreo moțiune de cenzură (în schimb pot pune câte una simplă pe zi!) sau să voteze una a PNLUSR, pentru că ei nu sunt „idioți utili” (sigur, din punctul meu de vedere sunt INutili), nu vor să facă jocurile „fostei coaliții” etc.

12. În acest timp, pe de-o parte domnul Bolojan va deveni cam doar al treilea om din PNL, ca funcție politică, după primarul general al Capitalei, Ciprian Ciucu (pe o funcție tradițională de catapultă spre Cotroceni) și președintele Senatului (liberalul ăla atât de șters că nu-i rețin niciodată numele, asta dacă nu cumva acesta va demisiona, dar, desigur, PNL nu va mai pupa această funcție importantă, obținută acum cu voturile fostei coaliții), fiind învestit, poate, cu cea, altminteri foarte onorabilă, de „lider de grup senatorial”, iar pe de alta, primarii și șefii de consilii județene ai PNL vor primi praful de pe tobă de la buget (că așa-i în politică), excepție făcând, poate, cei din aripa anti-Bolojan, gen nenea ăla de pe la Cavnic, cel de la Ilfov etc., care vor conștientiza și mai tare ce bine e când ești la putere, nu în opoziție.

Sigur, alternativa ar fi ca tot jocul ăsta cu AUR să-l facă PNLUSR pentru a susține reînvestirea lui Bolojan ca „nou” premier. Cumva, cred că și din asta ar ieși mai bine tot PSD.

Singurul mod în care poate să iasă foarte prost PSD ar fi să-i ia efectiv în guvern pe cei din AUR, oferindu-le cine știe ce portofolii (sigur, paradoxul este că, din punctul meu de vedere, există în AUR măcar doi-trei oameni mai OK decât 100% din cei din USR și vreo 98% din cei ai PNL), ipoteză atât de sinistră și monstruoasă, încât... mă tem că e și cea mai plauzibilă, având în vedere „gândirea strategică” a social-democraților, cea care i-a făcut să voteze și moțiunea COMUNĂ (adică asumată la propriu în felul ăsta) cu AUR, în loc să aștepte ca Bolojan să ceară votul parlamentului pentru miniștrii înlocuiți sau măcar să introducă singuri o moțiune, de care și dacă ar fi votat-o, și dacă NU ar fi votat-o AUR, tot ei ar fi profitat.