Într-o țară năpădită de maneliști și alți amatori
de „folclor autentic”, nici nu-i de mirare că o piesă aproape bună, și în orice
caz originală, ieșită din tiparele obișnuitelor lălăieli difuzate pe posturile
de radio, la terasele de mahala și prin festivalurile Nespus de proaste, precum
„D.G.T. (Off and On)” a lui Theodor Andrei, câștigătorul selecției naționale
pentru Eurovision 2023, adună cohorte de „hateri” (termenul le aparține, dar,
desigur, îl utilizează doar când vorbesc despre... alții), dovadă a minunatei
diversități ce caracterizează specia umană, unde indivizii se află pe diferite
trepte ale scării evoluției. Mai uimitor e cum, după ani și ani, încă de pe la
„Tornero” și „Let Me Try”, cu paranteza de tristă amintire „Moment of Silence”,
care a câștigat, în mod la fel de fericit și surprinzător, dar... n-a mai
participat România, că așa e norocul nostru, s-au aliniat planetele și voturile
publicului, iar Faur și Moculescu au lipsit, pesemne, din țară, de am reușit să
nu trimitem (și) la Liverpool vreo catastrofă pseudomuzicală cu adevărat reprezentativă.
Cum însă până la startul ediției internaționale mai sunt trei luni
întregi, mă aștept ca, în proasta tradiție mioritică, să se petreacă
tot soiul de alte nenorociri și să apară, de pildă, prin TVR, niscai indivizi
cu putere de decizie care să considere ba că fetele din „show” sunt prea
dezbrăcate, ba că e de porc să se cânte (și) în română (despre curentul acesta
inimaginabil de stupid am scris pe larg de nenumărate ori), ba că solistul are
părul prea lung, ba că e indecent să-și smulgă hainele până la piele și să
lanseze nedemne mesaje antirăzboinice într-o lume în care abia ce s-a instaurat
pacea deplină între popoare (da, ca o dovadă că unii efectiv nu știu pe ce lume trăiesc, am văzut și un imbecil de Facebook care se
arăta revoltat că „în 2023” s-a venit cu desuetul „Make love, not war”!), ba că, în general, piesa e
prea-prea și foarte-foarte și ar mai trebui prelucrată pe ici, pe colo, prin
părțile esențiale, doar cât să sune și ea ca o manea sadea. Ori, de ce nu?, în
caz că nimic din toate astea nu funcționează întru „îmbunătățirea” până la kitsch
a producției pentru a o aduce la „standardele moderne”, să se apeleze la vechea
metodă și TVR să nu-și achite taxa de participare, obținând excluderea din
concurs, spre satisfacția celor care și-așa tot trâmbițează de ani de zile că
nu se se mai uită la Eurovision și că am face bine să ne retragem definitiv,
dar cumva parcă tot știu de fiecare dată ce și cum (nu) ar fi trebuit să se
întâmple.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu