ȘI TOTUȘI... AVEM CU CE

După cea dintâi ascultare a celor douăsprezece piese calificate în finala națională Eurovison 2023, prezentate de TVR, pe YouTube, într-un format parcă de pandemie, cu înregistrări făcute prin băile și sufrageriile concurenților, eram înclinat să spun că ar fi în interesul nostru, în termeni de mândrie patriotică și așa mai departe, pentru a nu ne face de râsul Europei (și) în materie de (anti)talent muzical, ca anul acesta să zicem pas și să nu ne prezentăm la startul propriu-zis, internațional, al concursului, în semifinala în care suntem repartizați. Ce-i drept, audiția mea, în principiu destul de aplicată, efectuată cu maximă atenție, a fost grevată serios de un puternic atac de panică, declanșat după primele vreo trei piese realmente catastrofal de proaste, când am înghițit, sau cel puțin am avut via senzație că am făcut-o, un os de pește (sigur, chiar mâncam pește, deci nu era vorba de un acces așa grav de paranoia!), care – spaima vieții mele – părea să mi se fi oprit în gât. M-am mai liniștit, cât de cât, abia după vreo jumătate de pâine înghițită mai degrabă pe nemestecate și alte câteva melodii, care, mai ales în aceste circumstanțe dramatice, când eram preocupat să dau ture de disperare prin casă și cantități pantagruelice de ce lichide aveam la-ndegură (inclusiv niscai vin alb, care poate să fi avut și el de-a face cu ce s-a petrecut în continuare) pe gât, mi s-au părut la fel de sinistre ca și primele.

Conștient, însă, de posibila alterare a senzațiilor mele, am avut ambiția să reiau procesul de evaluare (care, în atari condiții, a devenit, desigur, mai degrabă unul de băsistă REevaluare) și am avut plăcuta surpriză să descopăr nu mai puțin de patru piese aproape rezonabile, după cum urmează (în ordinea inversă a preferințelor mele):

4. Maryliss – „Hai, vino!” (Un soi de country, cântat în limba română, ceea ce din punctul meu de vedere e un mare plus, principalul minus fiind, în schimb, vocea spartă a solistei).

3. Andrei Duțu – „Statues” (Pe un format muzical destul de standard-banal, dar care poate asigura un loc pe la mijlocul clasamentului unei finale internaționale, că s-au mai văzut cazuri).

2. JaxMan (Erin Dăneț) – „Bad & Cool” (Dacă nu e de-a dreptul plagiată după una din piesele care au triumfat în edițiile trecute – un nene danez sau norvegian, parcă? –, sigur e pe calapodul ei – gen omul și chitara –, dar cu ceva schimbări de registru și ritm inspirate).

1. Amia – „Puppet” (Un fel de variantă decentă a mizerabilei piese din Israel care a triumfat în 2018. Dacă e scoasă la lumină și solista, care în așa-zisul clip e îmbrăcată mai degrabă ca pentru o întâlnire de afaceri, plus un „show” adecvat, cred că poate face o figură... frumoasă.)

Adevărata revelație a fost însă aceasta:

Theodor Andrei – „D.G.T. (Off and On)”

O piesă energică, originală, cu un text parțial în limba română și un solist care, cel puțin în clip, seamănă izbitor cu actorul Paul Dano, e de atât de departe favorita mea, încât n-am nicio îndoială că NU va câștiga, cum probabil n-o va face nici una din celelalte patru, ci, probabil, una dintre cele mai proaste, ca de obicei. Singura mea rază de speranță a răsărit când am aflat că solistul este relativ cunoscut în lumea celor care prizează emisiunile gen „Vocea României” și „X Factor” de pe la televiziunile comerciale.

ACTUALIZARE (la nici o oră de la postarea inițială): Tocmai am ascultat un alt set de înregistrări postate de TVR pe YouTube: cu excepția lui Theodor Andrei și a Amiei (care chiar e și drăguță!), toți ceilalți sună absolut înfiorător de prost (fals, gâtuit...) în regim de „voce live”!