CURAT (NE)CONSTITUȚIONAL
Situația (ipotetică) stă în felul următor:
Să presupunem că avem de-a face cu un profesor sau educator, acuzat de pedofilie, condamnat și întemnițat pentru un număr de ani. După executarea pedepsei, este angajat din nou pe postul său, ca profesor sau educator la aceeași unitate de învățământ sau alta.
La un moment dat, Parlamentul României votează o lege conform căreia, de la intrarea ei în vigoare, nicio persoană care a fost condamnată vreodată pentru pedofilie nu (mai) poate fi angajată ca profesor sau educator. (La drept vorbind, nu știu dacă nu cumva o astfel de prevedere chiar există și acum în legislația țării, cum, dacă mă întrebați pe mine, ar trebui să fie, dar, de dragul cazului ipotetic, să presupunem că nu există încă.)
Ei bine, întrebarea care se pune e: având în vedere că personajul nostru va trebui să fie dat afară din postul său, se poate spune că legea e retroactivă, respectiv că (ex?!?) pedofilul cu pricina a fost pedepsit, cumva, de două ori? Eu aș zice că nu.
Sigur, pentru a respecta cu sfințenie niște „principii” rigide de drept, probabil că noua lege ar trebui să li se aplice doar celor care ar urma să fie acuzați și condamnați pentru pedofilie DUPĂ intrarea ei în vigoare, iar pedofilul nostru ar trebui să-și păstreze postul de profesor sau educator, fiindcă atunci când a fost reangajat nu exista (din păcate) o asemenea prevedere, dar... mi s-ar părea absolut absurd și în contradicție cu însăși esența scopului unei astfel de legi, respectiv de a-i proteja pe copii.
Într-un exemplu oarecum similar, dar mai... edulcorat, am putea să ne referim la o lege nou-nouță care ar prevedea ca, de pildă, directorii de nu știu ce instituție să aibă obligatoriu studii superioare, „dilema” în acest caz fiind dacă pe cei care au devenit directori, poate cu doar patru clase primare, pe vremea când nu exista această lege îi păstrezi sau nu în funcție după intrarea ei în vigoare, dat fiind că altfel, chipurile, ar acționa retroactiv, în loc să se aplice numai celor care vor deveni directori de atunci înainte, doar că într-o asemenea situație am avea, concomitent, directori analfabeți și directori cu facultate la același tip de instituție, ceea ce de asemenea mi s-ar părea stupid și contrar sensului (legitim și benefic al) actului normativ.
Cam asta ar fi chintesența așa-numitului „amendament Fritz” din așa-numita „lege ANI”.
