UN WEEKEND PLIN ŞI OBOSITOR
Am să încep – din motivul simplu că altă introducere nu mi-a venit în cap şi din cel mai complex că un prieten se întreba cândva ce Dumnezeu am eu de văzut la televizor toată ziua – cu o listă a transmisiunilor sportive pe care le-am urmărit în weekend (începând de vineri), enumerate cam în ordinea preferinţelor:
1. Antrenamentele, calificările şi cursa de Formula 1.
2. Patru meciuri de fotbal din Premier League (Everton-Arsenal 0-2, Man. United-Manchester City 1-0, Chelsea-West Ham United 2-2 şi Crystal Palace-Leicester 0-1) şi, mai pe sărite, două din Serie A (Roma-Inter 1-1 şi Milan-Lazio 1-1).
3. Meciurile (trei la număr) naţionalei de handbal feminin de la turneul preolimpic, plus cel dintre Danemarca şi Muntenegru, care ne interesa în mod direct.
4. Finalele Cupei Mondiale de Schi Alpin, în total vreo cinci curse, fără a le socoti şi pe cele din timpul săptămânii.
5. Campionateul Mondial de Atletism în sală, văzut integral, dar mai mult înregistrat, deoarece actuala ediţie s-a desfăşurat în SUA, la (unele) ore imposibile pentru noi.
6. Antrenamentele, calificările şi cursele de Moto GP, cu tot cu clasele mici, Moto 2 şi Moto 3.
7. Ultimele competiţii din cadrul Cupei Mondiale de Sărituri cu schiurile.
8. Finala turneului de tenis feminin de la Indian Wells (chiar dacă s-a disputat între două dintre cele mai antipatice jucătoare, Serena Williams şi Victoria Azarenka).
9. Câteva minute de pe la meciurile de fotbal din Bundesliga (Stuttgart-ul lui Maxim), cele de tenis masculin şi niscai competiţii de gimnastică.
Cireaşa de pe tort a fost, aşadar, debutul noului sezon de Formula 1. Din păcate, bucuria mea la aflarea veştii că în următorii doi ani pot vedea competiţia (şi) la Digi Sport – care are o imagine mai bună decât cea de la Dolce Sport şi pe care îl pot vedea pe oricare televizor din casă, în timp ce canalelor Telekom le-am alocat, din motive tehnice, unul singur, în dormitor, unde, mai cu seamă când caravana Marelui Circ ajunge în Australia, ca acum, sau în Japonia, cum se va întâmpla la toamnă, îmi deranjez aiurea soţia, trezind-o la ore absurde pentru weekend – a fost curând întunecată când am constatat că transmisiunea cursei a fost întreruptă de două calupuri publicitare, ceea ce m-a obligat să schimb pe cât de fulgerător am fost în stare pe Dolce, la timp ca să prind una dintre altminteri puţinele depăşiri (spectaculoase), pe care aş fi pierdut-o dacă rămâneam pe Digi!
Nesimţirea celor de la RCS&RDS mi se pare cu atât mai strigătoare la cer cu cât, pe de-o parte, până în urmă cu vreo doi ani se băteau cu pumnii în piept că la posturile din portofoliul lor nu se difuzează publicitate deloc, încât, aşa cum am şi scris, aproape că ajunsesem să-i suspectez că-şi asigură veniturile din te miri ce activităţi ilicite, gen trafic de arme şi de carne vie, iar, pe de alta, nicio altă competiţie nu este măcelărită în acest fel, chiar dacă unele, inclusiv meciurile de fotbal, s-ar preta mai degrabă, dat fiind faptul că, pe lângă pauze, au în mod natural mai mulţi timpi morţi. În plus, Formula 1 nici măcar nu este transmisă în exclusivitate, ceea ce înseamnă că pentru drepturile de televizare s-a plătit oricum o sumă mai mică (împărţită “frăţeşte” cu Dolce), pe care însă acum ţin morţiş să şi-o scoată cu vârf şi îndesat pe nervii telespectatorilor. Asta ca să nu mai spun că există şi soluţii mai rezonabile, de relativ bun-simţ, cum ar fi ca, pe timpul acelor pauze publicitare (admiţând, cu greu, că sunt inerente) cursa să fie proiectată măcar într-o fereastră, indiferent cât de mică, artificiu (tehnic) la care cred că n-ar avea de obiectat nici beneficiarii reclamelor, care sunt convins că-şi iau înjurături la greu, gen “băga-mi-aş… în E-mag-ul vostru!”, dacă am apucat eu să văd bine despre ce era vorba într-una din ele.
În altă ordine de idei, şi trecând peste amănuntul că până şi Sport.ro, parte a unui concern încă şi mai ahtiat după bani, pare să fi renunţat la practica asta barbară (mai vedeam acolo câte un “solo spot” băgat înaintea executării unui corner), cei doi comentatori de la Digi – infinit mai simpatici şi mai buni profesionişti decât mormolocii gângavi de la Dolce, pe care a trebuit să-i suport doi ani parcă interminabili şi mă cutremuram la gândul că nu voi scăpa de ei nici în următorii cel puţin doi – au început şi ei s-o cam ia pe arătură. Aşa, de pildă, de-a lungul întregului weekend, un adevărat laitmotiv al discuţiilor au fost explicaţiile stupide pentru care cei doi se ambiţionează să-i spună în continuare lui Daniel Ricciardo “Riciardo” (cu prescurtarea “Rici”) şi nu “Ricardo”, deşi au admis că sunt la curent cu faptul că pilotul însuşi a explicat într-un interviu care e pronunţia corectă. Iar pentru ca totul să fie de-un caraghioslâc caragialesc deplin, unul dintre ei, Florin Jean (scris Ion), a adus drept argument suprem fenomenul “asimilării”, prezent în limba româna, asta cu toate că el însuşi, la fel ca şi colegul său Antal Puţinică (scris Putinică), pronunţă cu mult patos “Giulaiăn” (prenumele Jolyon), “Batăn” (Button) şi ceva gen “Hiulcnberg” (Hülkenberg).
(Re)venind, în fine, şi cam terminând cu/la cursa din Melbourne, care nu mi-a depăşit deloc aşteptările (modeste) în privinţa (lipsei) spectaculozităţii, anunţând încă un sezon dominat de Mercedes şi de la care tot ce se poate spera e doar o mai mare băgare în seamă a celeilalte echipe la fel de antipatice mie, Ferrari, trebuie remarcate cele două întâmplări dramatice, încheiate însă cu happy-end: mai întâi, înfricoşătorul accident al lui Fernando Alonso, din care spaniolul de la McLaren a scăpat, în mod miraculos, nu doar cu viaţă, ci şi nevătămat, ceea ce, din punctul meu de vedere, e aproape echivalent cu a ieşi teafăr în urma prăbuşirii unui avion, iar britanicii ar putea folosi ani de zile imaginile epavei monopostului său pentru o campanie publicitară având drept subiect siguranţa maşinilor pe care le fabrică; apoi penibilul format al sesiunii de calificări, căruia personal, imediat după încheiere, îi anticipam o viaţă scurtă, de cel mult un sezon, actualul, dar din fericire va fi schimbat încă din cursa viitoare, în ciuda faptului că – spre, în fond şi la urma urmelor, prea mica mea mirare – nătăfleţii de la Dolce, pe care am apucat să-i aud la un moment dat, când mă uitam în paralel la cele două posturi concurente, se arătau de-a dreptul extaziaţi, considerându-l extraordinar de interesant. Cum e turcul şi pistolul!
P.S. Dacă în cei doi ani cât au avut exclusivitate pentru drepturile de difuzare a Formulei 1 netrebnicii de la Dolce, din motive (financiare?!) care îmi scapă, mai cu seamă că achiziţionaseră pachetul complet, cu GP2, GP3 şi Cupa Porche, au refuzat cu obstinaţie să transmită (şi) cele trei sesiuni de antrenamente sau măcar câte unul-două pe etapă, obligându-mă să recurg la soluţii… alternative, acum, după ce s-au înfrăţit cu ăştialalţi de la Digi, înfruptându-se din brânză pe bani mai puţini, s-au apucat – nu doar peste noapte, ci trezindu-se efectiv cu ea în cap, de pe la 3.30 dimineaţa – să le transmită şi ei, pesemne de teamă să nu-şi piardă şi puţinii abonaţi (noctambuli) care, ca şi mine, abia aşteaptă ca manevra cu F1 (pe lângă cele cu Liga 1, La Liga şi restul competiţiilor transmise în paralel) să se aplice şi la Champions League şi Europa League, iar Eurosport să-şi păstreze în următorii trei ani toate partidele din Premier League, pentru a scăpa o dată pentru totdeauna de (Rom)Telekom.
În altă ordine de idei, şi trecând peste amănuntul că până şi Sport.ro, parte a unui concern încă şi mai ahtiat după bani, pare să fi renunţat la practica asta barbară (mai vedeam acolo câte un “solo spot” băgat înaintea executării unui corner), cei doi comentatori de la Digi – infinit mai simpatici şi mai buni profesionişti decât mormolocii gângavi de la Dolce, pe care a trebuit să-i suport doi ani parcă interminabili şi mă cutremuram la gândul că nu voi scăpa de ei nici în următorii cel puţin doi – au început şi ei s-o cam ia pe arătură. Aşa, de pildă, de-a lungul întregului weekend, un adevărat laitmotiv al discuţiilor au fost explicaţiile stupide pentru care cei doi se ambiţionează să-i spună în continuare lui Daniel Ricciardo “Riciardo” (cu prescurtarea “Rici”) şi nu “Ricardo”, deşi au admis că sunt la curent cu faptul că pilotul însuşi a explicat într-un interviu care e pronunţia corectă. Iar pentru ca totul să fie de-un caraghioslâc caragialesc deplin, unul dintre ei, Florin Jean (scris Ion), a adus drept argument suprem fenomenul “asimilării”, prezent în limba româna, asta cu toate că el însuşi, la fel ca şi colegul său Antal Puţinică (scris Putinică), pronunţă cu mult patos “Giulaiăn” (prenumele Jolyon), “Batăn” (Button) şi ceva gen “Hiulcnberg” (Hülkenberg).
(Re)venind, în fine, şi cam terminând cu/la cursa din Melbourne, care nu mi-a depăşit deloc aşteptările (modeste) în privinţa (lipsei) spectaculozităţii, anunţând încă un sezon dominat de Mercedes şi de la care tot ce se poate spera e doar o mai mare băgare în seamă a celeilalte echipe la fel de antipatice mie, Ferrari, trebuie remarcate cele două întâmplări dramatice, încheiate însă cu happy-end: mai întâi, înfricoşătorul accident al lui Fernando Alonso, din care spaniolul de la McLaren a scăpat, în mod miraculos, nu doar cu viaţă, ci şi nevătămat, ceea ce, din punctul meu de vedere, e aproape echivalent cu a ieşi teafăr în urma prăbuşirii unui avion, iar britanicii ar putea folosi ani de zile imaginile epavei monopostului său pentru o campanie publicitară având drept subiect siguranţa maşinilor pe care le fabrică; apoi penibilul format al sesiunii de calificări, căruia personal, imediat după încheiere, îi anticipam o viaţă scurtă, de cel mult un sezon, actualul, dar din fericire va fi schimbat încă din cursa viitoare, în ciuda faptului că – spre, în fond şi la urma urmelor, prea mica mea mirare – nătăfleţii de la Dolce, pe care am apucat să-i aud la un moment dat, când mă uitam în paralel la cele două posturi concurente, se arătau de-a dreptul extaziaţi, considerându-l extraordinar de interesant. Cum e turcul şi pistolul!
P.S. Dacă în cei doi ani cât au avut exclusivitate pentru drepturile de difuzare a Formulei 1 netrebnicii de la Dolce, din motive (financiare?!) care îmi scapă, mai cu seamă că achiziţionaseră pachetul complet, cu GP2, GP3 şi Cupa Porche, au refuzat cu obstinaţie să transmită (şi) cele trei sesiuni de antrenamente sau măcar câte unul-două pe etapă, obligându-mă să recurg la soluţii… alternative, acum, după ce s-au înfrăţit cu ăştialalţi de la Digi, înfruptându-se din brânză pe bani mai puţini, s-au apucat – nu doar peste noapte, ci trezindu-se efectiv cu ea în cap, de pe la 3.30 dimineaţa – să le transmită şi ei, pesemne de teamă să nu-şi piardă şi puţinii abonaţi (noctambuli) care, ca şi mine, abia aşteaptă ca manevra cu F1 (pe lângă cele cu Liga 1, La Liga şi restul competiţiilor transmise în paralel) să se aplice şi la Champions League şi Europa League, iar Eurosport să-şi păstreze în următorii trei ani toate partidele din Premier League, pentru a scăpa o dată pentru totdeauna de (Rom)Telekom.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu