PUŢIN (DESPRE) FOTBAL

Una peste alta, titlul obţinut de CFR Cluj în Liga 1 reprezintă un (mic) triumf al fotbalului – fie şi defensiv, lipsit de spectaculozitate –, care (nici) de data asta n-a putut fi păcălit până la capăt de către patronul şi “tehnicianul” închipuit al FCSB, Gigi Becali, această parafrază ambulantă a bancului cu ţăranul urcat pe bojdeucă să repare acoperişul, unde partea bună e că asigură echipei o finanţare generoasă, cu care ar trebui să fluiere în campionat şi să se descurce măcar onorabil în competiţiile internaţionale, dar partea proastă e că răstoarnă găleata literalmente (aproape) plină şi are grijă să(-şi) aducă doar antrenori fără experienţă, licenţă (PRO) şi personalitate, pe care să-i manevreze după bunul lui plac, nici măcar din umbră, ci în direct la televizor, profitând de faptul că aceştia preferă să tacă şi să înghită, în speranţa că va ieşi totul bine doar din inerţia milioanelor investite în jucători luaţi (cu japca) de la campioana sezonului precedent (Astra, Viitorul, urmează CFR) şi-şi vor trece în palmares un titlu obţinut cu “Steaua” pentru a-i aburi pe conducătorii de club de pe la vreo Sparta Praga, ŢSKA Sofia sau, şi mai bine, de prin Emirate sau China. Chestie care nu se întâmplă, iar la anul pariez pe Craiova.

Pe de altă parte, judecând nu atât după meciurile CFR-ului, la care NU (prea) m-am uitat, cât după comentariile (“)specialiştilor(”), pe care i-am auzit întruna criticând stilul (defensiv, “închis”, pragmatic…) de joc impus de Dan Petrescu, am convingerea că “Bursucul” reprezintă soluţia (internă) cea mai bună pentru banca Naţionalei, acolo unde numai… naivii îşi pot închipui că va reuşi să se impună (vreodată) un selecţioner cu o filosofie diferită, a unui joc deschis, ofensiv, spectaculos, mai ales cu actuala generaţie de jucători, când nici măcar cu cea de Aur nu ne-a ieşit aşa ceva. Dar, desigur, cum amintiţii… naivi probabil că nu s-ar mulţumi nici cu alde Mourinho, Conte sau Simeone, deocamdată aşteptăm revoluţia promisă din de Contra.