Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

marți, 14 aprilie 2020

CÂND ŞI MAXIMUM E MINIMUM

... 62. Mircea Badea este poate cel mai grăitor exemplu despre ce înseamnă în România de azi un personaj public aproximativ pozitiv (nu la testul de coronavirus, fireşte, ci din punctul meu de vedere), cu o inteligenţă acceptabilă şi luări de poziţie aproape de bun-simţ, cel puţin în privinţa justeţii lor, dacă nu şi a exprimării propriu-zise, care adesea frizează vulgarul: după ce vorbeşte minunat timp de (maximum) cinci minute, punând punctul pe „i” şi dând glas unor analize sau idei excelent argumentate, logice, în deplin acord cu ale mele, în al (cel târziu) şaselea trânteşte o imbecilitate de proporţii monumentale, (ne)demnă de cel mai stupid individ pe care l-am întâlnit vreodată în viaţă sau l-am văzut la televizor.

Aseară, de pildă, nici n-a terminat bine de criticat, pe bună dreptate, apariţia preşedintelui francez Macron, care trăncănise o jumătate de oră (adică atât a transmis Antena 3, dar nu părea să se apropie de final) doar ca să-şi anunţe compatrioţii că-i mai ţine în case o lună întreagă de zile ca să aibă el suficient timp să cugete, dimpreună cu „specialiştii”, ce trebuie făcut în economie după ce se termină epidemia (sistem preluat şi de luminaţii noştri, care parcă nu fac altceva decât să tragă de timp până le vine în minţile lor microscopice vreun plan izbăvitor sau măcar văd cum procedează alţii), că s-a trezit vorbind despre imaginile acelea cu români încolonaţi, cică, pe ogoarele Germaniei, pe care Antena 3 le prezentase ca fiind din ajun, numai că se demonstrase fără putinţă de tăgadă că sunt… din 2016, Badea emiţând gogomănia supremă, în termeni de fake-news pseudojurnalistic autohton, că e „tot aia”, întrebându-se retoric-inept ceva de genul „păi ce s-a schimbat de-atunci?”, panseu de şcolar repetent de trei ori în clasa întâi, al cărui unic sâmbure de adevăr, cât unul de kiwi, era complet anihilat de amănuntul că imaginile fuseseră difuzate tocmai pentru a demonstra, chipurile, că bieţii „sclavi” români sunt obligaţi de veroşii latifundiari germani să nesocotească regulile elementare de distanţare socială „în plină pandemie” de coronavirus. Cam asta fiind şi nesemnificativa diferenţă (pentru cinveva cu un coeficient de inteligenţă subunitar) între 2016 şi 2020: o amărâtă de pandemie.

Niciun comentariu: