MAREA FAUREALĂ

Conform tuturor așteptărilor și contrar speranțelor mele, (și) finala ediției naționale a concursului Eurovison de anul acesta s-a încheiat exact ca marea spre covârșitoarea majoritate a celor trecute, despre care am tot scris de-a lungul timpului, și anume cu deja tradiționala, dar la fel de eficienta scamatorie a „juriului de specialitate”, care, pentru a fi sigur că nu ajunge în ediția internațională piesa preferată de public, și în general una de valoare, cum a fost „Ana”, a Dorei Gaitanovici, și-a mânărit propriile voturi în așa fel încât să o plaseze nici măcar doar pe locul doi, de unde la un eventual balotaj ar fi avut câștig de cauză, ci pe șase!

Pe lângă faptul că regulamentul actualei ediții a fost puțin spus ciudat, astfel încât votul publicului a cântărit... o șesime din total, respectiv cât al oricăruia dintre membrii juriului (de fapt nici măcar, pentru că s-au mai făcut și acolo niște ajustări, de le-a dat, efectiv, cu virgule, în loc ca numărul de SMS-uri primite de fiecare melodie să fie convertit în cunoscutele valori de punctaj – 12, 10, 8...), ceea ce n-am mai pomenit pe undeva sau cândva, în general el având o pondere de minimum 50%, dintre cei cinci jurați o mare muențiune specială merită compozitorul Cristian Faur, pe care, dat fiind că urechea sa muzicală și chiar gusturile lui în domeniu nu pot fi puse cu adevărat la o atât de colosală îndoială, îl suspectez cu fermă convingere de faptul că, pe lângă favorizarea propriilor protejați (elevi, interpreți ai cântecelor sale etc.) – după cum practic a recunoscut cu cinică sinceritate prostească în semifinală –, tot ce-l mână-n luptă de câte ori e numit într-o astfel de poziție [altminteri și (binișor) remunerată, presupun] e să căpăcească orice piesă care ar putea obține la concursul cel mare, internațional, o clasare mai bună decât istoricul loc trei (ex aequo, ce-i drept, cu Paula Seling și Ovi în 2010) adus de a sa „Let Me Try”, în interpretarea Luminiței Anghel și a trupei Sistem, din 2005, dovada incontestabilă, din punctul meu de vedere, de acum fiind amănuntul că, pentru a fi absolut sigur că „Ana” va fi eliminată (așa cum se asigurase în faza precedentă de eșecul formației E-an-na, cu „Malere”, care în termeni de popularitate reprezenta un real pericol pentru el, dovadă miile de voturi obținute degeaba de la public), a plasat-o de-a dreptul pe locul al șaptelea (?!), recompensat cu doar patru puncte,  găsind șase piese din zece (ca vai de ele) mai bune decât ea, procedură faurească de-a dreptul grosieră (chiar dacă – bizar și nu prea pe meleagurile noastre – nu fără precedent), în condițiile în care, totuși, niciun alt membru al juriului n-a depunctat-o în asemenea hal. Aviz celor care mai au de gând să-l coopteze la edițiile viitoare.