LIGA CAMPIONILOR: UN (NOU) FORMAT... DE SCHIMBAT

N-ar fi nici pe departe pentru prima oară când mă înșel (amarnic) asupra unui subiect, și cu atât mai puțin când se va fi dovedind că gusturile mele în materie de... orice n-au nicio legătură cu ale covârșitoarei majorități a populației de pe întregul glob, însă predicția mea este că noul format de desfășurare al Ligii Campionilor la fotbal va fi cât de curând schimbat iarăși, dacă nu începând chiar cu sezonul viitor, măcar de când va debuta următorul ciclu pentru comercializarea drepturile de televizare, peste doi sau trei ani, argumentele mele fiind, în linii mari, următoarele.

1. Indiferent ce s-a urmărit prin mărirea numărului de echipe din faza... grupei, cu sporirea nu chiar direct proporțională a celui de meciuri (în sensul că se puteau înmulți meciurile și dacă se împuținau echipele, dar le puneau să joace de enșpe ori între ele), mie mi se pare că, pe undeva, competiția s-a diluat, chiar și dincolo de acest 9-2 dintre Bayern și Dinamo Zagreb, fiindcă, de pildă, o echipă ca Arsenal (doar întâmplător favorita mea, cum fostul meu cititor imaginar fidel știe deja prea bine), care, după ce n-a obținut titlul în Premier League de peste două decenii, iar în ultimele două sezoane a fost la un pas, cred că e mai interesată de competiția internă decât să ajungă (iarăși) (doar) prin sferturile UCL, așa încât, dat fiind că duminică va întâlni în campionat pe Manchester City, nu cred să fie foarte pasionată de meciul de mâine cu Atalanta și sunt șanse mari să alinieze o formulă de start mai... așa și-așa, cu alterarea corespunzătoare a nivelului întregii partide, având în vedere că în Europa mai are încă șapte jocuri în care poate să recupereze, măcar ca să se situeze în primele 24 din 36, cât să continue într-un fel sau altul cursa pentru calificare, pe când în PL chiar nu-și permite să rămână deja la vreo cinci puncte de o echipă care abia dacă pierde atâtea într-un sezon întreg. Ce vreau să spun e că opt meciuri pentru fiecare echipă în prima fază a competiției sunt cam multe, mai ales pentru cele de top, cărora le ajung vreo cinci sau șase din ele, pe care să le câștige fără probleme, făcând figurație în celelalte, interesul lor sporind, dimpotrivă, atunci când au de jucat mai puține, astfel încât, cum se spune, „să nu-și poată permite pași greșiți”.

2. Numărul acesta mărit de meciuri nu face decât să sporească și frustrarea telespectatorilor, care se văd nevoiți să... rateze mai multe, pentru că nu prea există televiziuni care să-și permită să le transmită pe toate pe canalele principale, iar în cel mai bun caz le dau online (eventual fără comentariu, că nici crainicii nu abundă), unde... nu e același lucru. Chiar și eu, care – ca un caz fericit, dar oarecum izolat, din câte constat inclusiv în raport cu comentatori și analiști de la talk-show-urile sportive puși în situația de a mărturisi că n-au văzut decât un singur meci – am două televizoare în dormitor, plus, la nevoie, un laptop și unul până la vreo trei telefoane mobile pe care să pot proiecta simultan o mulțime de meciuri, nu mă pot împărți între atâtea, presupunând că aș avea trei-patru favorite care să evolueze la aceeași oră, inclusiv în sensul că m-ar interesa chiar și un Barcelona-PSG, între două formații pe care le detest, dar meciul s-ar anunța, totuși, interesant, la concurență cu vreun Arsenal-Oricine și, eventual, când o fi, unul al unei echipe românești. (În acest context, ca să nu fac un punct separat, vreau să remarc că ieri, cu toate că Prima Sport are la dispoziție cinci canale, transmitea, seara, doar trei meciuri din cele patru care se desfășurau în paralel în UCL, pe celelalte două canale fiind... reluări. La Digi, cel puțin, al patrulea canal din patru era dedicat unui meci, în direct și, cred, exclusivitate, din Cupa Ligii Angliei.)

3. Primele semne de frustrare le aștept, însă, chiar de la comentatori, care vor fi puși în situația de a nu avea de analizat decât efectiv meciurile în sine, fără atât de pasionantele „șanse matematice”, dat fiind că într-o asemenea ligă-mamut, cu 36 de echipe, aceste calcule sunt, practic, imposibil de făcut, soarta unei echipe, în special spre finalul primei faze, depinzând de câte vreo zece meciuri ale altora fără nicio legătură cu ea, cu care n-a jucat și nici n-o să joace, astfel încât n-o să mai auzim observații de genul „la acest scor în celălalt meci al grupei (desfășurat, eventual, la aceeași oră – nota mea), echipa cutare este eliminată/calificată”, deoarece „jocul rezultatelor” este imposibil de anticipat sau măcar urmărit. Sigur că, de-o pildă... favorabilă, asta obligă echipele să joace doar la victorie, însă pentru telespectatori și, cum spuneam, analiști se pierde o mare parte din plăcerea de „a face calcule”.

4. Clasamentele intermediare, care aveau o relevanță sporită în cazul vechilor grupe de câte patru (așa cum au în continuare în preliminariile CE sau CM sau din Liga Națiunilor) nu mai prezintă, practic, niciun interes, în special în primele două-trei, poate chiar patru-cinci etape, când vezi acolo un pomelnic de echipe departajate nu prea se știe cum, pentru că multe au același punctaj, dar un număr diferit de meciuri etc., mai ales că o etapă întreagă se desfășoară, iată, pe parcursul a vreo trei săptămâni, acum, de pildă, după trei zile de meciuri, intrând în competiție doar jumătate dintre participante, după care urmează o săptămână de Europa League și abia peste încă una intră și cealaltă jumătate, după care putem avea un prim clasament, dar din acela ca după prima etapă din Superliga, cu o mulțime de echipe cu trei puncte, o mulțime cu un punct și o altă mulțime cu zero puncte, încât de fapt nu spune (mai) nimic, fiindcă se pot întâmpla încă multe.

5. Ca o observație la punctul anterior (dar și la... următoarele), dacă nu mă înșală pe mine memoria, chiar și în NHL, unde există un sistem care unora li se pare similar, cu două „conferințe” de câte... multe echipe (în prezent 16), la un moment dat s-a simțit nevoia ca ele să fie (sub)împărțite într-un număr de „divizii”, fiecare cu un număr mai mic de formații, iar criteriile de calificare în play-off s-au schimbat, devenind mai important clasamentul în cadrul fiecărei divizii, decât în al conferințelor. Iar acolo oricum nu exista (decât la modul teoretic, ca un clasament fără nicio relevanță în privința criteriilor de calificare) o SINGURĂ ligă cu, repet, 36 de echipe!

6. Mi se pare sinistră perspectiva ca ultima etapă din această fază a grupei să programeze nu mai puțin de 18 partide (în care joacă, deci, TOATE echipele) la aceeași oră, pentru păstrarea echității, desigur, dar întru înnebunirea completă a telespectatorilor, care nu doar că n-au cum să rămână la curent cu „evoluția scorului” în toate, dar nici nu prea au cum să înțeleagă ce înseamnă un anumit scor dintr-un anumit (sau oarecare) meci pentru șansele de calificare ale echipei/echipelor favorite. Abia după ce se va încheia și ultimul, iar un, presupun, supercalculator va stabili clasamentul final, se va putea face un bilanț, cam cum ne spun autoritățile, iarna, că nu pot interveni pentru deszăpezire decât de-abia după ce se opresc ninsorile și se contabilizează pagubele.

7. Chiar nu știu (în sensul că nici n-am găsit pe undeva, dar poate trebuia să caut mai cu îndârjire) care sunt criteriile de departajare între echipe, la finalul acestei prime faze, pentru a se stabili ierarhia finală, respectiv locurile 1-8 (care merg mai departe direct, în optimi) și 9-24, care joacă între ele (nu știu dacă 9 cu 24, 10 cu 23 etc. sau se trage iarăși la sorți), în dublă manșă (parcă), pentru a rămâne încă opt, dar mă gândesc ce interesant va fi dacă între locurile 20 și 28 (sau 6 și 10) vom avea echipe cu același număr de puncte și, eventual, același golaveraj, număr de goluri înscrise etc., mai ales că, în mod sigur, dispare criteriul „meciuri directe”, deoarece unele n-au jucat între ele. Și ce frustrant va fi ca echipa de pe locul 25, 26... etc. să fie eliminată din competiție deși are același număr de puncte, golaveraj etc. cu cea de pe locul 24 sau chiar 22, 21... Sigur că existau situații frustrante și în vechiul sistem, când o echipă dintr-o grupă nu se califica, să zicem, cu 10 puncte, dar se califica, din altă grupă, una cu 8 sau 7, dar parcă era altceva, mai ales că și acum tragerea la sorți a avantajat unele echipe și le-a dezavantajat pe altele (mă refer la noroc, nu la vreun aranjament), și o să vedem unele care au acumulat un număr de puncte cu adversari redutabili devansate de altele care au tot atâtea sau mai multe, dar cu adversari mai slabi.

Una peste alta însă, dacă o să mă sucesc și o să sfârșesc prin a fi fascinat și acaparat cu totul de noul format, n-o să ezit s-o recunosc.