ONOARE?!
Nu numai, dar şi pentru că au început meciurile eliminatorii din NHL, care mi-au cam dat programul peste cap, în ultimul timp m-am uitat încă şi mai puţin decât în penultimul – când oricum nu mă mai uitam aproape deloc – la emisiunile de ştiri, aşa că nu sunt la curent chiar cu toate amănuntele afacerii în care a fost implicat ministrul Muncii Botiş. Mă gândeam, însă, că termenul “onoare” folosit în contextul demisiei sale e cât se poate de nepotrivit, atâta vreme cât individului nu i s-a părut nimic în neregulă cu situaţia în care se afla, până în exact clipa când a aflat despre ea şi presa!
Fiindcă, oricât ar fi de idiot (şi, după părerea mea, e cu vârf şi îndesat!), nu pot să cred că presa a fost cea care i-a deschis ochii asupra problemei “de moralitate”. O ştia de mult, dar spera să n-o bage de seamă şi... cetăţenii, faţă de care acum chipurile îşi cere scuze!
Fiindcă, oricât ar fi de idiot (şi, după părerea mea, e cu vârf şi îndesat!), nu pot să cred că presa a fost cea care i-a deschis ochii asupra problemei “de moralitate”. O ştia de mult, dar spera să n-o bage de seamă şi... cetăţenii, faţă de care acum chipurile îşi cere scuze!
3 comentarii:
Onoare ?
O, n-o are !
@Arogantu’
Era să adaug: “de nicio culoare”. S-ar putea totuşi să aibă una: portocalie.
Numai daca interesul sau personal are aceasta culoare - ceea ce poate fi adevarat doar temporar ...
Vezi miscarea Ioanei-Vinzari-Anterioare Basescu !
Trimiteți un comentariu