PERSEVERENŢĂ

După ce l-am văzut în urmă cu două zile pe ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, recunoscând cu jumătate de glas că în urma tragediei de anul trecut de la Maternitatea Giuleşti l-a bătut preţ de câteva minute gândul demisiei, dar a rezistat cu stoicism fiindcă nu terminase încă de… (era să zic “distrus”) reformat ce a mai rămas din sistemul de sănătate, închizând, printre altele, zeci de spitale, ieri, când a prezentat în public imaginile acelea şocante cu o pacientă dezbrăcată, am crezut că domnia sa a găsit un fel de pretext subtil pentru ca, în urma inevitabilului nou scandal, să renunţe, măcar în ceasul al paişpelea, cu mimată demnitate, la funcţie. Mă tem însă că m-am înşelat şi că n-a făcut-o decât tot din prostie.