FIRUL (ALB-) ROŞU

Încă de când eram tinerel, cam prostuţ şi, în consecinţă, oarecum dinamovist, mă obseda bafta Stelei la tragerile la sorţi pentru cupele europene în raport cu ghinionul teribil al favoriţilor mei, chit că nu prin acest element din urmă se justifică ruşinoasele eliminări istorice ale celor din Ştefan cel Mare în faţa unor echipe de talia liliputană a lui 17 Nentori Tirana.

Iată că şi acum, când din campionatul intern, odată cu dispariţia lui Progresul (care pe-atunci măcar bântuia prin diviziile inferioare, în fel de fel de fuziuni jenante cu echipe muncitoreşti, gen Vulcan sau IMUC), nu mai am absolut nicio preferinţă, atenţia mea la nivel de cupe europene îndreptându-se spre Arsenal Londra, firul (alb-) roşu care leagă cele două perioade distincte ale vieţii mele... sportive este tot bafta Stelei, de data asta ghinioniştii de serviciu fiind englezii, dovadă şi configuraţia celor două grupe respective din Liga Campionilor.

De altfel, încă dinainte de tragerea la sorţi de joi, aproape că pariasem cu un prieten, nominalizând drept viitoare adversare ale tunarilor echipele cele mai tari (în opinia mea) din fiecare grupă valorică, respectiv Milan, Borussia Dortmund şi Napoli, cu menţiunea că, la repezeală, pierdusem din vedere că în primele runde nu se pot înfrunta două echipe din aceeaşi ţară.

Ei bine, în afară de Milan, le-am nimerit pe toate! Ba, tot dintr-o neatenţie de moment, pentru că reţinusem că Arsenal este capul de serie al grupei H (în realitate era F), astfel încât extragerea lui Marseille o ignorasem complet, câteva clipe am fost convins că am ghicit din prima, Milan fiind repartizată chiar în grupa H (unde capul de serie era de fapt Barcelona). Cu Dortmund şi Napoli însă, lucrurile au decurs “normal”, aşa cum n-am nicio îndoială că vor decurge şi în fazele superioare, desigur în măsura în care londonezii vor reuşi să ajungă acolo.