Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

miercuri, 30 iulie 2014

ANONIMUL TELEFON

Mare dezbatere mare, în urmă cu câteva săptămâni, după ce mai fusese şi-acum câteva luni, şi-acum câţiva ani, la noi şi, am impresia, cam peste tot, pe tema cartelelor preplătite de telefonie mobilă, care nu vor mai putea fi achiziţionate decât nominal, pe bază de act de identitate. În plus, chiar şi cei care deţin deja una sau – de ce nu?, că şi eu am vreo două – mai multe, vor trebui să iasă din anonimat.

Fireşte că aşa-zişii (dar şi adevăraţii mai sărmani cu duhul) militanţi excesiv de activi întru apărarea “drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti” au sărit ca muşcaţi de fund şi arşi, acuzând autorităţile, în frunte cu Parlamentul care a adoptat o ditamai Lege în acest sens (de parcă asta ar însemna ceva în România; până mâine dimineaţă, se mai modifică de cinci ori!), că încearcă să încorseteze sărmana populaţie de rând şi să transforme ţărişoara noastră – altminteri pe deplin liberă şi democratică până mai adineauri – într-un stat totalitar.

Acum, dincolo de faptul că, din câte îmi amintesc, mie unuia mi s-a cerut şi până acum, întotdeauna, nu doar buletinul, ci şi să completez vreo mie de hârţoage când am cumpărat o astfel de cartelă, dovadă că, de pildă, cu prilejul aniversării zilei de naştere primeam tot felul de bonusuri (ce-i drept, mai mult simbolice), chiar nu înţeleg ce drepturi pot fi încălcate de o asemenea măsură, în afara celui de a face glume puerile pe seama prietenilor sau necunoscuţilor, telefonându-le în miez de noapte ca să-i întrebi la ce oră începe ploaia. Ce alt lucru cât de cât LEGITIM poţi face cu o cartelă anonimă? (Aştept sugestii pe adresa redacţiei. Nu glumesc!)

În schimb, mai toate nelegiurile, începând cu găinăriile politicienilor sau oamenilor de afaceri mioritici, care-şi iau câte zece cartele ca să deruteze DNA-ul (numai că până la urmă se încurcă în ele şi telefonul cu adevărat compromiţător îl dau tot de pe fixul din birou, de proşti ce sunt!) şi terminând cu actele teroriste le au în prim-plan... mai cu seamă în filmele (proaste) (de acţiune) americane, când altminteri infailibilii detectivi nu pot localiza apelurile efectuate de pe ele, deşi, pe de altă parte, înţeleg că acolo chestiunea e tranşată de mult. Dar asta e altă poveste.

Niciun comentariu: