ANGAJAMENT SOLEMN

Cu toate că mă uit doar sporadic la talk-show-urile pe teme sportive, şi numai în preajma sau după meciurile internaţionale, nu ştiu cum se face, dar mă nimeresc de fiecare dată pe recepţie fix în partea aia de emisiune în care câte un moderator, de obicei Radu Naum de la Digi Sport, se văicăreşte de mama focului pe marginea prestaţiilor într-adevăr penibile ale naţionalei de fotbal, însă de aşa manieră încât ai zice că tricolorii joacă prost dinadins, de-ai dracului ce sunt, ca să-l enerveze în primul rând pe el şi, colateral, pe mi(l)i(oane)le de (tele)spectatori, sau din masochism, de dragul de a fi înjuraţi de o ţară întreagă de mamă, şi nu pentru că atât le permit lor puterile şi (anti)talentul, fiindcă nu sunt în stare să încerce un dribling fără să calce pe minge, să dea o pasă în careul advers fără să-şi pericliteze propria poartă, să tragă un şut sănătos fără să spargă vreun geam de la casele din vecinătatea stadionului sau măcar să alerge cum se cuvine, fără să rişte să moară sufocaţi. 

Culmea ridicolului a fost însă atinsă la un moment dat, când domnul Naum, aflat în dialog prin telefon cu căpitanul echipei, Răzvan Raţ, l-a pus pe acesta – cu un aer cât se poate de serios, chiar dacă părea o glumă proastă – să-şi ia angajamentul solemn că, indiferent de halul în care vor obţine calificarea, fie şi chinuindu-se până în ultimul minut al meciului cu Insulele Feroe, la turneul final de anul viitor, din Franţa, “băieţii să joace, în sfârşit, fotbal”, bătându-se de la egal la egal cu marile forţe ale Europei ca să şteargă impresia urâtă lăsată (şi) în preliminariile astea,  de parcă în cele câteva luni de până atunci există absolut toate şansele ca alde Sânmărtean, Marica sau Raţ însuşi să mai întinerească şi să se transfere la Real Madrid sau Bayern München, campionatul intern să ajungă să rivalizeze cu Bundesliga şi Premier League, sau măcar să fie descoperiţi subit câţiva tineri de perspectivă, pe sistemul “peste doi-trei ani... sunt buni şi-acum”.

Pentru ca domnul Naum să priceapă întreaga enormitate a demersului său, îi transmit pe această cale că asta e ca şi cum i-aş spune eu dumnealui ceva de genul: “măi, Naume; Radule, băiete, până acum, de ani şi ani de zile, ai făcut nişte emisiuni de toată jena (ca să mă exprim elegant!), plictisitoare şi pe teme stupide, ai vorbit întotdeauna prea mult şi pe lângă subiect, întrerupându-ţi aiurea invitaţii, dar, uite, sunt dispus să uit de toate astea, dacă începând de anul viitor, eventual chiar odată cu deschiderea oficială a EURO 2016, promiţi să devii simpatic, inteligent, sau, şi mai bine, de-a dreptul sclipitor, cu adevărat profesionist şi să prestezi asemenea celor mai buni moderatori ai marilor canale de sport din lume. De acord?”.

Hai, România!