LA EI... CAM CA LA NOI

Încă o dovadă peremptorie că românii nu au, totuși, chiar apanajul prostiei universale s-a consemnat weekendul trecut, la cursa de Formula 1 din Austria, când organizatorii, puși în gardă de faptul că în urmă cu un an se acordaseră nu știu câte mii de penalizări pentru depășirea limitelor pistei de către piloți, au luat nu una, ci două măsuri ferme, pe de-o parte introducând, în mod salutar, o unitate, entitate sau ce-o fi ea de inteligență artificială, cu scopul de a supraveghea și transmite în timp real și record orice încălcare a unor linii trasate (cu vopsea) pe conturul virajelor în cauză, pentru ca vinovații să fie penalizați instantaneu, nu inclusiv (mult) după terminarea cursei, ca anul trecut, iar pe de alta (re)utilizând, în mod absurd, o mai veche formă de prostie naturală, respectiv mărirea suprafețelor și apropierea de banda asfaltică a unor porțiuni cu pietriș, astfel încât posibilii inculpații să fie obligați să se mențină pe traseu pentru a le evita, iar în caz contrar să piardă pur și simplu timp, așa cum odinioară se supraînălțaseră niște borduri, care, pe lângă că distrugeau mașinile pe dedesubt dacă erau încălecate, în unele situații au devenit pur și simplu trambuline și au dus la efectiv decolarea unor monoposturi, la fel cum acum, în mod absolut firesc, dar total imprevizibil pentru deștepții din F1, pietrișul acela a provocat nenumărate incidente, monoposturile derapând periculos pe el, iar uneori fiind adus și pe trasa ideală, ceea ce nu înseamnă nimic altceva decât diminuarea siguranței, adică a elementului aceluia în numele căruia s-au făcut nenumărate eforturi și chiar sacrificii, culminând, poate, cu apariția inesteticului, dar beneficului element „halo”.

În același timp, cu toate că sunt un fanatic al respectării limitelor circuitului, dat fiind că... atâta e el, nu cu 10... 15... 20... de centimetri mai lat și, cum spuneam la un moment dat, poate că situația cea mai concludentă în sensul ăsta e la Monaco, unde aceste limite sunt trasate de... ziduri și pereți pe care nimeni nu-și dorește să le (sau îi)... depășească, mă gândesc că nu orice fel de asemenea încălcare ar trebui sancționată, deoarece în multe situații vinovatul pierde, practic, timp, nu câștigă, iar o anulare a întregului timp făcut pe tur e ușor nedreaptă, fiindcă ar fi avut ocazia să recupereze pe alt sector și, de pildă, să prindă un loc într-o secvență superioară de calificări (Q2 sau Q3).