ABUZURI ȘI (A)BUZATE (#ȘIELE)

Motto: „Am vrut să tac, dar...”

Trebuie să recunosc că, după ce, așa cum am tot amintit în paginile recente ale acestui blog, (mulți) ani de zile am fost cu desăvârșire rupt nu doar de viața literară, de care sunt și-acum și n-am fost niciodată altfel, adicătelea lipit sau, mai degrabă, cumva, atașat (nici măcar sufletește), ci și de realitatea existenței sau măcar dăinuirii ei, în cazul că o știam a fi în urmă cu acei (mulți) ani de zile, poate spre douăzeci, pe când mă mai uitam și eu pe câte o revistă (în format tipărit, că nu se inventase încă mediul online) de profil, unul din primele lucruri care m-au izbit la efectiv impactul peste timp cu ea a fost că multe spre mai toate reprezentantele sexului frumos, în special poete sau poetese (că nu m-am lămurit care ar fi termenul corect și nicidecum peiorativ), dar și prozatoare, inclusiv dintre cele trecute de prima și chiar primele trei tinereți, sunt cu adevărat așa, respectiv în general blonde și foarte atrăgătoare, postând adesea fotografii cu ele în ținute îndrăznețe, cu fuste scurte și decolteuri adânci, dacă nu de-a dreptul în costume de baie pe vreo plajă românească sau exotică (adică de prin Bulgaria), dar ținând, firește, în mâini ultima lor apariție editorială, un volum de debut individual sau o antologie pe care tocmai l-au lansat sau au lansat-o cu fast și invitați de marcă, încât e și greu de spus dacă cei care au dat „like” au făcut-o pentru lungimea picioarelor și amplitudinea bustului sau ca semn de apreciere a cărții, ceea ce, la urma urmelor, nu mi s-a părut atât de nefiresc, pentru că, de-a lungul vieții, am întâlnit de multe ori situația în care câte un individ, indiferent de sex, e înzestrat (de divinitate) cu toate darurile din lume, de la frumusețe și talent până la inteligență (a se vedea o mulțime de actori și actrițe de la Hollywood, de pildă, care mai au și voci peste orice muzician/ă), toate astea cu relativ mult [în sensul că și (re)conectarea asta a mea cu lumea literară e de dată relativ recentă, așa că, dacă ar fi, cum cam și sunt, la un calcul sumar, vreo doi ani, un an și jumătate e deja mult de atunci] înainte să izbucnească, sau să iau eu cunoștință de ele, mulțimea de scandaluri pe de-o parte efectiv sexuale, cu acuzații în general tardive, de tip „#MeToo”, despre fapte sau gesturi sau aluzii sau doar priviri ori chiar numai replici pe Messenger cu alură de hărțuire petrecute cu alți (sau, în fine, de fapt aceiași) ani în urmă, pe când protagonistele erau mai tinere, dar în general nu chiar atât de încât să vorbim și despre ceva încadrabil neapărat juridic, sau oricum nu la pedofilie și/sau viol, deși unele dintre ele se declarau a fi fost naive și neștiutoare pe vremea când aveau frageda vârstă de douăzeci și de ani, ceea ce m-a făcut să mă întreb la un moment dat cam cum ar reacționa ele și altele la fel (de feministe) dacă s-ar trezi vreun politician de-ăsta deștept de pe la noi să propună ca vârsta majoratului, dar strict pentru femei, să fie ridicată de la 18 la 21 sau, de ce nu?, chiar spre 25-30 de ani, ca să se maturizeze și ele cum se cuvine și să nu-i mai ispitească prematur pe bărbați cu flirturi neconștientizate ca atare, iar pe de alta, legate de existența găștilor, bisericuțelor, clicilor și așa mai departe în care sunt împărțiți, cu sau fără voie, scriitorii, cu tot cu, desigur, scriitoare, ceea ce mă face să mă mai întreb și dacă nu cumva, peste alți ani și ani, dacă nu și, de ce nu?, începând chiar de mâine-poimâine – mai ales că unii și sugerează că astfel de dezvăluiri se dovedesc, până la urmă, mai degrabă favorabile, cel puțin prin prisma vânzării de carte, celor care au, vezi Doamne, curajul să le facă la momentul tardiv, cum spuneam, dar oportun, cu ocazia sau în preajma vreunei lansări –, ne vom confrunta cu o avalanșă de asemenea „mărturisiri” (cu sau fără ghilimele), când femei trecute deja și de a patra sau a cincea tinerețe ne vor devoala secretul lui Polichinelle că, pe când erau mai tinerele, adică aveau doar pe la 45-50 de ani, au fost nevoite, dacă nu de-a dreptul constrânse, înainte ca ele să înțeleagă ce se întâmplă și pe ce lume mârșavă se află, să accepte tot felul de avansuri scabroase pentru a putea să publice măcar câte o poezioară pe o platformă literară deținută sau gestionată de un astfel de tartor degenerat și aproape violator, dar fermecător în felul lui și absolut imposibil de refuzat și plesnit peste gură sau lovit cu șutul în boașe de către o prea gingașă și neprihănită domnișoară cvadra-cvincvagenară, și cu atât mai mult un volum (de debut) întreg la o editură aparent și în principiu respectabilă. Că despre unele actrițe deja am aflat.