NUMAI PROȘTII AU MEREU DREPTATE

Am pomenit de nenumărate ori despre cum nu contenește să mă fascineze (pe lângă –  în funcție de starea mea de spirit și însemnătatea mai mare sau mai mică a domeniului în care se manifestă – scârbească sau, mai rar, amuze) schizoidia cvasigeneralizată, am impresia, nu doar în societatea românească, ci cam în lumea întreagă, iar unul dintre cele mai recente exemple – pe cât de, în fond, aparent minor, ca multe altele consemnate de mine, pe atât de, totuși, absolut elocvent ca ilustrare a fenomenului în esența lui – este un cunoscut realizator de televiziune, care, cam din două în două ediții ale emisiunii sale aproape zilnice, după ce jumătate din timp se arată, în lungi digresiuni futile, revoltat de faptul că, vezi Doamne, termenul „suveranist” nu există în limba română, el fiind unul inventat doar pentru a se pune o etichetă disprețuitoare asupra unei categorii întregi de oameni, în cealaltă jumătate vorbește cu patos și clăbuci la gură despre „tefeliști”, cu o arogantă silă ce străbate cât se poate de străveziu dincolo de orice tentativă ipocrită de a ne convinge că „nu o spun în sens negativ”, ci e, chipurile, doar un termen cât se poate de obiectiv și neutru, dar care, desigur (deși evident că individul nu realizează, de unde și diagnosticul meu), nu figurează nici atât în vreun dicționar al limbii române și are exact sensul mai degrabă defăimător pe care îl înfiera el la celălalt.

În altă ordine de idei înrudită, după ce am răsuflat ușurat fiindcă în weekendul trecut nu a existat niciun atac nuclear al americanilor asupra marilor capitale europene, așa cum mă făcuse să mă tem același realizator de televiziune, care mai toată săptămâna precedentă ne povestise ce mari nenorociri se vor întâmpla la sau imediat după Conferința de Securitate de la Munchen (sau ceva de genul), unde era așteptat și a și participat unul dintre sonații din jurul lui Trump cu față mai umană (ăsta fiind, se pare, norocul europenilor, că altfel eram cu toții acum un deșert radioactiv!), nu mai departe de ieri sau alaltăieri (mai degrabă în funcție de momentul când voi posta eu acest text!), cetățeanul-realizator aducea drept argument irefutabil că IARĂȘI a avut dreptate când a spus că americanii vor lua în mod cert Groenlanda faptul că ministrul Economiei (de la noi) a pomenit ceva despre cum România a primit nu știu ce contract de prelucrare a nu știu ce pământuri rare exploatate de o firmă americană în insula arctică, doar că, fix în aceeași emisiune în care apăruse ministrul, se pomenise, printre altele, că și România are asemenea pământuri rare prin nu știu ce județ, iar de exploatarea lor se ocupă... o firmă canadiană, ceea ce, firește, (din păcate) nu înseamnă că România a intrat în posesia Canadei, așa cum nici Dobrogea (menționată de realizator în contextul unor analogii menționate și de mine, și pe care el le socotea inepte) nu a intrat, încă, în posesia americanilor, cu tot cu platforma ei continentală, chiar dacă, din câte știu, ceva firme americane se ocupă cu extragerea gazelor (noastre) din Marea Neagră.

Cam asta înseamnă să confuzi ciocolata cu ambalajul și... să arunci bucata.