ACELAŞI TIP, ALTMINTERI SIMPATIC, DE DATA ASTA MUŞCAT DE FUND

Oricât de foarte simpatic mi-ar fi britanicul Jenson Button, pe de-o parte, şi de profund antipatic mexicanul Sergio Perez, pe de alta - piloţii echipei McLaren, favorita mea din Formula -, ceea ce s-a întâmplat (între ei) duminică, la Marele Premiu al Bahrainului, îmi confirmă, din păcate, o dată în plus, părerea mai veche, consemnată, în repetate rânduri, şi pe-aici pe blog, că talentul primului nu se ridică nici pe departe la nivelul jovialităţii sale, ca să nu mai spun la al talentului (multor) altora. Mai pe şleau şi pe înţelesul tuturor spus, e un pilot mai degrabă mediocru, în ciuda titlului mondial obţinut (destul de straniu) în 2009.

Sigur, în prima fază a luptei roată la... şi chiar, aproape, roată PESTE roată dintre ei, am fost tentat să-i ţin partea şi să-i dau dreptate lui Button, atunci când se plângea (prin radio) de agresivitatea coechipierului său, care la un moment dat l-a şi lovit din spate, riscând să pună capăt cursei ambilor, iar apoi chiar i-am admirat încăpăţânarea cu care a atacat şi s-a apărat, neezitând, la rândul lui, să-l scoată pe mexican de pe pistă. Ce mi-a fost cu mult mai greu să înţeleg e cum de îndârjirea asta şi-a manifestat-o NUMAI faţă de Perez, în timp ce adevăraţii adversari, de la alte echipe, treceau de el cu o lejeritate disproporţionată chiar şi faţă de starea jalnică în care se prezintă McLaren în acest (încă) debut de sezon. Părea că singurul obiectiv în cursă al lui Button e să termine în faţa lui Perez, apelând inclusiv la văicăreală şi pâra către mai-marii echipei (ca să nu mai spun că după cursă a luat şi el atitudinea aia de babă prevestitoare de rele pe care o remarcasem mai demult la piloţii de duzină când vorbeau despre Hamilton, prorocind tot felul de accidente catastrofale provocate de Perez), mai-mari care, pe undeva spre cinstea lor, n-au intervenit (cel puţin… audibil pentru telespectatori), lăsând ca lupta să se tranşeze cinstit, pe pistă. Faptul că în cele din urmă câştig de cauză a avut Perez – care măcar s-a luptat la fel de viguros (şi cu succes!) cu Ferrari-ul, fie şi uşor avariat, lui Alonso şi Red Bull-ul, în perfectă stare, lui Webber – e şi el grăitor în sine, deşi o importantă contribuţie nefastă pentru Button au avut-o şi “strategii” echipei, care au făcut cum au făcut şi l-au obligat pe acesta din urmă la un schimb de pneuri în plus.

De altfel, mişcările chipurile tactice al celor de la McLaren au fost (şi ele) absolut de neînţeles pentru mine. În calificări de pildă, cu toate că se ştia că din primii zece, ajunşi în Q3, doi vor fi retrogradaţi pe grilă, Button a fost împiedicat să efectueze un tur (rapid) cronometrat, cu care avea şansa de a ocupa măcar un loc şapte sau opt, transformat, după penalizări, în cinci sau şase. Aşa s-a mulţumit cu ultimul loc, zece, având în schimb, vezi Doamne, libertatea de a-şi alege pneurile cu care să plece în cursă (chestie de regulament). Numai că în cursă a plecat exact cu pneurile mai moi, cu care au plecat şi cei din faţa lui! (De obicei în cazurile astea se aleg cele mai dure, pentru a face prima schimbare mai târziu şi a intra la boxe cumva în contratimp cu ceilalţi, chestie care, la drept vorbind, arareori a dat rezultate spectaculoase.) Colac peste pupăză, în cursă a făcut ceea ce probabil idioţii de la McLaren sperau să fie ultimul schimb de pneuri cu mai bine de douăzeci de tururi înainte de final (Perez, de pildă, a schimbat după alte cinci sau şase tururi, aşa că pe el chiar l-au ţinut bine acele gume dure). Fără să am pretenţia că aş fi cine ştie ce mare cunoscător, eu am prevăzut de atunci că pentru Button va mai fi necesară încă o oprire. Treaba e că dacă ar fi prevăzut şi cei de la McLaren, în acel “ultim” schimb (dovedit a fi de fapt penultim) i-ar fi pus nu cauciucuri dure, ci soft, cu care măcar ar fi rulat mult mai rapid. Aşa, bietul Button a terminat pe locul… zece (ăla de pe care a plecat, în loc să plece cu cel puţin două-trei poziţii mai bine), în timp ce Perez, cu toată agresivitatea lui devoratoare de pneuri şi exasperantă pentru coechipier, a încheiat pe şase, depăşindu-i, cum spuneam, în ultimele tururi, inclusiv pe Alonso şi Webber. În condiţiile astea, chiar nu m-aş mira ca mexicanul să devină (sau să continue să fie?!) pilotul favorizat în sânul echipei.