DIALECTE

Într-una din zilele de sfârșit ale agitatei săptămâni trecute, printre picături, în paralel cu nici nu mai ştiu ce, la celălalt televizor, şi în timp ce făceam o mulţime de alte mărunte activităţi gospodăreşti, cum ar fi subţiatul prafului din cameră (la ritmul în care se aşază înapoi şi la cât e de gros după numai două zile, “şters” e impropriu spus) am văzut, sau, mai degrabă, doar am ascultat, ori, cel puțin, am încercat s-o fac, filmul “La limita de jos a cerului”, debutul în lungmetraj al cineastului Igor Cobileanski, după cum am citit, lămurindu-mă astfel și de ce pelicula seamănă atât de bine cu un scurtmetraj în care personajele doar se plimbă mai mult prin încăperi și pe străzi sau urcă și coboară mai multe scări. 

Dincolo de asta însă, și pentru că nici măcar nu merită să îl blagoslovesc cu vreo tentativă de cronică, aș vrea numai să le sugerez celor de la HBO ca, atunci când, sau, așa cum sper să NU, dacă vor mai programa filme din republica fraților de peste Prut a ăstora de până-n Milcov, să le și subtitreze. Și nu mă refer doar la pasajele vorbite de-a dreptul în limba rusă, care au fost și acum, ci inclusiv la cele gângăvite în dulşili grai moldoviniăsc (sau cam aşa ceva). Asta fiindcă eu, de pildă, pe Regele Mihai îl înțeleg foarte bine, și fără mari eforturi, în schimb pe ăștia ba.

Acum, la drept vorbind, sugestia mea ar merge încă și mai departe, cuprinzând și filmele românești sadea, pe care de cele mai multe ori sunt nevoit să le ascult cu volumul dat la maximum sau chiar la căști, din cauza halului în care sunt realizate, în continuare, coloanele sonore.