O SPUN CU TOT RESPECTUL (PE CARE ÎL MERITAŢI): LUA-V-AR DRACU!

După ce v-am povestit, cu lux de amănunte, dar, paradoxal, nici pe departe exhaustiv, ce am pătimit cu Romtelecom încă de la instalarea mizerabilului (de)serviciu de televiziune Dolce – de departe cel mai slab calitativ, chiar și atunci când, rar, măcar funcţionează la parametri “normali”, dintre cele trei pe care le am – cred că e uşor să vă închipuiţi prin ce a trebuit să trec din momentul în care am făcut imprudenţa să reclam faptul că pe unul dintre canale, Eurosport 2 HD, au apărut (doar) (şi) nişte distorsiuni la coloana sonoră. Adică nu e că nu se mai vedea, sau baremi auzea, nimic-nimic, ci, atunci când vorbea comentatorul, glasul lui era acompaniat permanent de un fel de pârâit. Am să vă relatez totuşi, în caz că imaginaţia voastră nu se ridică la nivelul realităţilor autohtone.

Aşadar, într-o aproape la fel de proastă zi ca oricare alta când e vorba de nesimţiţii de la Romtelecom, împins de împrejurarea că, urmărind în paralel două meciuri de tenis de la Roland Garros, comutasem unul din televizoare pe postul amintit şi remarcasem acel brum, m-am hotărât, cam într-o doară, nu tocmai convins de utilitatea gestului (mai ales că nu prea am motive să mă uit pe Dolce la posturile HD pe care le pot vedea, în condiţii infinit mai bune, pe Digi sau UPC), dar, pe de altă parte, ce-i drept, la ora aceea, nici realizând potenţialul lui nefast, să-i sun şi să fac sesizare, măcar ca să ştie că sunt, nu doar la propriu, cu ochii pe ei.

După cele douăzeci de minute obişnuite de aşteptat pe fir, cu o muzică sâcâitoare, timp în care, ca de obicei, după ce am pus telefonul pe difuzor, şi cu speranţa că nu voi rămâne fără baterie, mi-am văzut cumva de-ale mele, am vorbit cu o tanti, altfel amabilă, care m-a asigurat că se vor face verificările de rigoare şi voi fi ţinut la curent. Lucru care, de ce să nu recunosc?, s-a şi întâmplat, în sensul că în următoarele câteva zile am fost asaltat de telefoane (despre cum sună ei întotdeauna pe un alt număr, inclusiv din cele pe care NU le-am dat, voi scrie negreşit cu alt prilej, că e teribil de interesant, dacă nu chiar fascinant!), astfel încât, după al patrulea sau al cincilea, s-au lămurit definitiv că nu mă confrunt nici cu întreruperi de imagine şi nici nu e vorba de posturile Eurosport, Eurosport 2 sau Eurosport HD, ci de EUROSPORT 2 HD (oligofrenilor!!!), numai că problema tot nu s-a rezolvat.

După alte câteva zile de la ultimul telefon de-ăsta idiot şi inutil din partea lor (când nici nu le mai spusesem eu ce problemă semnalasem, ci l-am pus pe un papagal să citească singur ce scrie acolo, ca să fiu sigur că în sfârşit notaseră corect), văzând că nu mai primesc niciun semn, am sunat din proprie iniţiativă să-i întreb, mai mult de curiozitate, care e rezultatul verificărilor. Cu aceeaşi amabilitate chiar iritantă, mi s-a comunicat că o echipă de tehnicieni se va deplasa la “locaţia” mea, pentru investigaţii suplimentare.

În ciuda slabelor mele proteste, mai degrabă ironice, prin care îmi manifestam îndoiala că problemele de sunet pe un singur canal (dar pe ambele frecvenţe pe care e transmis la Dolce, în timp ce pe UPC şi Digi se auzea perfect, că verificasem şi răsverificasem, fiindcă altfel aş avea multe de spus şi despre cum emite Eurosportul) pot fi cauzate de oricum prăpăditul decodor recondiţionat cu care m-au pricopsit ei la instalare, a doua zi m-am pomenit la uşă cu “echipa de tehnicieni”, formată dintr-un singur troglodit despre care nu m-am dumirit nici în jumătatea de oră în care a stat ca boul încercând să-şi prindă şefii la telefon, dacă era binişor băut sau pur şi simplu aşa era el, gângav de n-am înţeles nici jumate din ce-a spus şi cu o faţă… corespunzătoare. Cert este că venise înarmat cu un decodor “nou” (adicătelea tot recondiţionat, jegos şi plin de zgârieturi), fiindcă, citez, “aşa mi-au zis de la sediu, că trebuie să-l schimb şi să-i sun de la locaţie”.

Cu sunatul, cum spuneam, a mers mai greu, fiindcă se vede treaba că nici angajaţii n-au prioritate în a lua legătura cu dispecerii sau ce-or fi ăia pe-acolo, în schimb decodorul nici n-a mai trebuit să-l monteze, convins, în sfârşit, că nu de-acolo e buba. Pe de altă parte, din ce-am dedus în urma conversaţiei pe care a purtat-o cu mai-marii de la sediu, nu era convins nici că pârâitul de pe Eurosport 2 HD chiar se auzea. După cum s-a exprimat (atât cât am înţeles, neavând subtitrare), “e ceva fin, eu nu-mi dau seama, doar domnul”.

Acum, poate e momentul să recunosc că şi eu, la fel ca Robert Turcescu, am oareşce ureche muzicală, iar auzul, spre deosebire de alte însuşiri, mi-e destul de bine dezvoltat, încât e posibil ca, mai ales un personaj precum acela descris succint, dar, paradoxal, aproape exhaustiv (deci invers decât aventurile mele cu Romtelecom), mai sus, să nu sesizeze toate nuanţele tonale pe care le disting eu. La fel cum se prea poate ca, imediat ce a plecat de la mine, să-l fi călcat vreun tractor pe care nu l-a auzit, confundându-l, după zgomot, cu o bicicletă. Una peste alta, treaba a rămas în coadă de peşte, minciuna oficială fiind că se vor continua investigaţiile.

Ei bine, oricât de greu de crezut ar fi, exact în aceeaşi ordine de idei, după alte două sau trei zile, cam pe joia sau vinerea trecută, în Bucureşti… a plouat. Poate ceva mai serios decât în zilele senine, dar categoric nu ca-n vremea lui Noe. Rezultat: timp de câteva ore bune, o mulţime de canale de la Dolce, în frunte cu cele de sport (singurele care mă interesează, repet), nu s-au putut recepţiona. Fireşte că am sunat, dar nici n-a trebuit să stau de vorbă cu cineva, fiindcă un robot dădea de zor asigurări că situaţia e cunoscută şi se va remedia în cel mai scurt timp. Cum pe cele patru canale Dolce Sport pentru care n-am alternativă oricum nu (mai) e nimic interesant în afară de Formula 1, care întâmplător n-avea programată nicio cursă în weekend, Premier League e în pauză, iar turneele de tenis, inclusiv feminin, s-au mutat pe Digi şi Eurosport, nu m-am impacientat, doar că a doua zi, verificând de curiozitate dacă şandramaua s-a repus în funcţiune, oroare: zgomotul de pe Eurosport 2 HD dispăruse, numai că… de fapt se mutase, cu un mare spor de intensitate, pe Dolce Sport HD, însoţit de ceea ce la Romtelecom nu poate fi socotit decât un adevărat bonus, şi anume sacadări, fulgere, stele (albe, nu verzi) şi dungi de tot felul pe imagine!

Până să descriu enervarea care m-a cuprins şi modul cum a decurs următoarea conversaţie cu dispecerii, trebuie să spun că, între timp, fatalist cum sunt, dar şi atenţionat oarecum de soţie, care s-a cam molipsit, începusem deja să întrezăresc proporţiile gafei pe care o făcusem reclamând problemele la un post de care la Dolce mă puteam lipsi, aşa că în momentul acela nu eram sigur dacă defectul de pe Eurosport 2 HD se remediase de la sine, fiindcă, de pildă, ploaia o fi răcorit antenele şi ce tehnică de pe vremea lui Pazvante Chioru, sau măcar a tinereților lui Gică Petrescu, o mai fi folosind Romtelecom, sau, aşa cum am început să mă tem tot mai serios, fusese rezolvat cu piese luate de la Dolce Sport HD, care şi-aşa în afară de mine nu poate avea mai mult de alţi doi-trei telespectatori, poate la fel de împătimiţi de Formula 1, dar nu şi de transmisiunile de înaltă definiţie; fiindcă varianta SD a postului merge.

Pe scurt, după telefonul acela pe care mai cuminte ar fi să nici nu-l mai descriu, aşa că mă abțin (ceea ce nu se poate spune și în legătură cu el!), şi prin care am făcut noua sesizare, de data aceasta legată de Dolce Sport HD, la domiciliul meu s-a deplasat, extrem de operativ, în doar câteva ore, o altă “echipă”, formată tot dintr-un singur individ, mai spălăţel şi cu ureche muzicală, dar care venise tot cu un decodor de schimb răpciugos, pe care de altfel l-a şi montat, provizoriu, schimbând în plus TOATE cablurile, mufele de intrare şi priza de la care se alimentează aparatele, şi testând, graţie bunăvoinţei mele, totul pe ambele televizoare. În plus, pentru ca investigaţiile să fie absolut complete, m-am oferit să deschid uşa de la şifonier, să închid fereastra şi să trag apa de la closet, pe rând şi concomitent, operaţiuni care au la fel de mare legătură cu defectul. Într-un târziu, concluzia a fost nu doar clară, ci şi fix aceeaşi la care eu ajunsesem din prima clipă: “nu e de la locaţie, ci din platforma noastră”. Asta s-a întâmplat sâmbătă.

Duminică m-am odihnit, luni m-am luat cu altele, dar ieri, marți, văzând că nu sunt semne de îndreptare, iar următoarea cursă de F1 se apropie, am trimis un e-mail pe adresa postului de televiziune Dolce Sport, pentru a-i pune şi pe cei de-acolo la curent cu ce se întâmplă. Bine, pe undeva asta e ca şi cum aş trimite o scrisoare la redacţia ziarului “România liberă” să mă plâng de ce am păţit cu societatea de asigurări “Astra”, ambele având acelaşi patron, căruia cu această ocazie, absolut tangenţială, îi urez multă sănătate şi o şedere cât mai îndelungată acolo unde e (sper să nu fi fost deja eliberat între timp!). Cu alte cuvinte, n-aş vrea s-o mierlească prea repede în puşcărie, şi cu atât mai puţin să fie pus în libertate pe caz de boală! Dar am zis s-o fac şi pe-asta.

Neaşteptat de rapid, am primit şi un răspuns, prin care sunt anunţat că situaţia le e cunoscută, au primit şi ei asigurări din partea Romtelecom (adicătelea a ălora din camera de-alături) că…, şi că…, îşi cer scuze, îşi exprimă speranţa şi aşa mai departe. Nu terminasem bine de citit mesajul, că m-au sunat şi cei de la Romtelecom, care într-un târziu au recunoscut că, vorba aceea, “e de la ei”, asigurându-mă din nou şi ăştia (sau tot ăia) că… etc. Asta, cum spuneam, a fost ieri. Tot ieri însă… (VA URMA)