… LUA-V-AR DRACU! (PARTEA A TREIA ŞI, PROBABIL, ULTIMA)

(Continuare de aici şi de aici)

Pentru a încheia, şi din acest punct de vedere, pe lângă cel contractual, conturile cu nemernicii de la Romtelecom, şi oarecum ca o avanpremieră, pe undeva legată de ei, la ceea ce am să vă povestesc, (începând de) mâine, despre ticăloşii încă şi mai mari, demni de Belgravistan, de la Digi, am să mai spun că teatrul absurdului a continuat şi în weekend, când ultima “echipă” de un singur om, încă şi mai spălăţel decât ultimul, dar, din nefericire, după cum s-a dovedit într-un târziu, la fel de imbecil şi incompetent, sau cel puţin dresat şi el să invoce tot soiul de pretexte stupide cu care să mascheze impotenţa întregii companii, a stat nu mai puţin de două ore în “locaţia” mea, schimbând (iarăşi!) toate firele şi aparatele, prilej cu care a reuşit să mi-l strice definitiv pe cel original, la care nu se mai auzea sunet deloc, pe NICIUN canal, astfel încât mi-a lăsat unul de-al lui, de teste, care, printre altele, era setat pe alt pachet de programe decât al meu, fără Eurosporturile HD, în schimb cu altele complet neinteresante, dar măcar am văzut, cu chiu cu vai, în aceleaşi condiţii mizerabile pentru care am făcut reclamaţia iniţială, calificările şi cursa de Formula 1 din Austria.

Concluzia – încă provizorie, dar cu desăvârşire aberantă, vă asigur – a fost că “softul” din decodorul Dolce nu e compatibil cu cel al televizorului meu (principal) Sony Bravia, în condiţiile în care, coborându-mă şi eu la mintea puţină şi proastă a celor din Romtelecom, le-am demonstrat cât se poate de limpede că acelaşi defect se manifestă pe TREI televizoare, dintre care, pe lângă mai sofisticatul Bravia, care o fi având şi vreun “soft”, celelalte două sunt un (alt) Sony, vechi, antic şi de demult, cu tub, şi un Toshiba încă şi mai rudimentar, iar buba e la locul ei pe, coincidenţă, tot TREI tipuri de conexiuni – HDMI, RCA şi SCART (săptămâna trecută nu o testasem şi pe cea din urmă).

În fine, nu mai departe de astăzi dimineaţă, când credeam că le auzisem pe toate, un alt imbecil, nou-nouţ, care îl însoţea pe ultimul în timp ce-mi aducea cam al cincilea aparat (de data asta nou-nouţ şi el, ca să fie treaba oablă), convingându-se că defectul există, mi-a sugerat să fiu atent dacă se manifestă şi la alte transmisiuni decât cele de… fotbal (!?). Dobitocul avea impresia că se uita la un meci de la CM de fotbal (tocmai) din Brazilia, cu toate că orice om de pe stradă, mai puţin un angajat Romtelecom, ştie că drepturile pentru respectiva competiţie NU aparţin celor de la Dolce Sport, ci ălora din TVR.

Păstrându-mi, cu eforturi titanice, bruma de calm care să mă împiedice să-l arunc pe fereastră, de la etajul 10, sau măcar pe scări în jos, i-am arătat mai întâi că la televizor era a patru sutea reluare a unui meci de Champions League de luna trecută, după care l-am asigurat că distorsiunile există şi la transmisiunile de înot, Formula 1, baschet, tenis etc., ba chiar şi în timpul pauzelor de publicitate, RETARDATULE!!!

Nu e că asta ar fi pus capac, pentru că era pus de mult, iar ăsta ar fi cam al zecelea, dar tot astăzi, după nici două ore, am făcut cererea propriu-zisă – parafată şi practic deja aprobată – de reziliere a contractului fără penalităţi şi despăgubiri din partea mea, deşi, la cât m-am consumat în ultimele trei lui, aş fi meritat, cu vârf şi îndesat, să PRIMESC unele. De ăştia AM SCĂPAAAT!!!