ÎNCHIS NON-STOP (VARIANTA 2015)

Fără nicio altă legătură cu subiectul pe care îl voi aborda în continuare în afară de a sublinia o dată în plus pentru eventualul cititor de peste timp, sau măcar hotare, ce trebuie să pătimesc eu în România anului 2015 (secolul XXI!), aş vrea să consemnez că duminică dimineaţa, preţ de un ceas, începând cu orele cam 5.10, am avut iarăşi parte de o pană de curent. Mă şi mir că este doar prima pe anul acesta (anul trecut, de pildă, mi-am notat unsprezece, adică o medie de aproape una pe lună), dar, pe de altă parte, mă tem să nu fie începutul unei serii, aşa cum se întâmplă de obicei. De altfel, toată ziua am stat cu sabia lui Damocles deasupra capului şi cu toate dispozitivele mobile (telefoane, laptop…) încărcate la maximum, de teamă să nu pierd mulţimea de transmisiuni sportive, printre care cursa de Formula 1 de la Barcelona şi finala turneului de tenis masculin de la Madrid, încheiată cu surprinzătoarea victorie a favoritului meu, Andy Murray.

Mă întreb când mama dracului o să se retragă în sfârşit din ţară nenorocitul de Enel, după cum tot promite. Sper să nu urmeze modelul unor actori ca Hugh Grant, Joaquin Phoenix sau Daniel Day-Lewis, care de vreo zece ani ameninţă întruna că se retrag din cinematografie, dar continuă să facă film după film. Deja aproape un an are şi anunţul Enel!

Revenind acum la subiectul de bază, dar rămânând la capitolul cretini, nu mai departe de sâmbătă, absolut din întâmplare, ba chiar oarecum împotriva voinţei mele, în timp ce mă uitam pe un site în principiu paşnic, dedicat programelor TV, aşadar fără nicio tangenţă cu politica, aşa cum sunt şi eu de câţiva ani cu adevărat buni de zile, am dat peste ştirea conform căreia deputaţii noului Partid Naţional (chipurile) Liberal Nini Săpunaru şi Tinel Gheorghe au iniţiat un proiect de lege conform căruia hipermarketurile vor fi obligate să închidă duminica şi în zilele de sărbători legale.

La drept vorbind, ideea nu e nouă, ci zace de o bună bucată de vreme în minţile înguste ale unor politicieni, ieşind din când în când la iveală, iar într-o ţară ca a noastră nu m-ar mira să sfârşească prin a fi şi pusă în aplicare, aşa cum a fost, de curând, în Ungaria vecină, şi tot la iniţiativa unor politicieni “de dreapta” sonați, recte a celor din partidul prieten al UDMR, condus de Viktor Orban.

Încă şi mai aberante decât iniţiativa în sine sunt însă “argumentele” aduse de cei doi “liberali” (am pus ghilimele, pentru că sensul propriu al termenului desemnează ceva opus!) în expunerea de motive. Cică omul de rând – care, de prost grămadă ce-l consideră domnii Săpunaru şi Gheorghe, nu-i în stare să-şi organizeze singur timpul (liber) în mod judicios – va avea în felul acesta ocazia “ca pentru duminică să se reorienteze pentru familie, mişcare în aer liber, cultură” (exprimarea, mai degrabă agramată, aparţine legiuitorilor). Cumpărăturile şi le va face, desigur, în zilele lucrătoare, de preferat chiar în timpul programului, chiulind de la serviciu, sau în prima parte a weekendului, când înghesuiala va creşte şi ea în mod corespunzător, de parcă nu ne-am călca şi acum pe (dacă nu chiar “în”) picioare.

În plus, cică se va revigora “comerţul tradiţional”, adică buticurile, chioşcurile jegoase din fier forjat ruginit şi tarabele tipic balcanice, başca bătrâna ţigancă rrromă din faţa blocului meu, pe ai cărei morcovi, aşezaţi direct pe asfalt, era să calc azi-dimineaţă când am ieşit din scară. Asta presupunând că gestionarii acestor stabilimente se vor conforma şi vor deschide duminica, pentru că acum nu par să aibă chef. Probabil sunt în hipermarketuri pentru aprovizionare.

De altfel, “revigorarea” asta presupune costuri crescute pentru consumator, câtă vreme nu de nebuni s-or duce oamenii la marile magazine, de multe ori aflate la distanţe apreciabile, în loc să cumpere de la doi paşi de casă, dar şi de două ori mai scump. Şi nu vreau să insinuez prin asta că iniţiatorii legii or fi şi ei buticari sau acţionari la minisupermarketurile de cartier, gen Mega Image, presupunând că acestea vor fi exceptate de la noua regulă. Că deocamdată nu (mi-)e clar.

Cât despre “abuzurile exercitate de supermarketuri”, invocate şi ele în document, fără să le neg câtuşi de puţin, ba dimpotrivă, chiar nu cred că asta e metoda prin care vor fi măcar diminuate. Iar dacă totuşi este, mă gândesc să o extindem, închizându-le şi sâmbăta. Eventual şi joia. Iar ca să scăpăm de tot de ele (mă refer la abuzuri, dar se aplică şi la magazine), cel mai sigur e să le ţinem închise nonstop. Adică invers decât acum, când unele sunt, dimpotrivă, deschise nonstop, spre falimentul bişniţarilor (pardon, micilor comercianţi) de la colţ de stradă. Că prea ne-o luaserăm în cap cu comerţul ăsta civilizat de tip occidental. Noroc că un prim magazin Cora s-a şi închis, pe la Arad!

P.S. Să fim bine înţeleşi: dacă o astfel de iniţiativă ar fi venit ca urmare a presiunilor sindicale sau în urma protestelor angajaţilor, care se simt exploataţi fiindcă trebuie să lucreze în zilele de sărbătoare (şi nu pe destui bani sau alte compensaţii), aş fi înţeles. Dar ca nişte găgăuţi de politicieni (şi pretins liberali, pe deasupra!) care n-au cu ce să-şi ocupe timpul în pauzele de moţăială din Parlament să stabilească ce e bine pentru cumpărători şi eficient din punct de vedere economic pentru comercianţi mi se pare prea din cale-afară.