DAUM ŞI MUTĂLĂII

Cu toată simpatia faţă de altminteri surprinzător de charismaticul (pentru un neamţ) Christoph Daum, printre ai cărui puţini susţinători m-am numărat la preluarea mandatului de antrenor al naţionalei de fotbal, nu atât datorită faimei sale, complet necunoscută mie, cât în general pentru ideea de antrenor străin care să aducă un suflu (absolut nou!) de (adevărat) profesionalism şi să impună o brumă de respect printre sportivii care tocmai ce s-a demonstrat că, de la o (lungă) vreme, pe meleagurile mioritice se nasc mai degrabă cu o nepotolită sete de băuturi spirtoase, decât cu vreuna, oricât de mică, de performanţă, vina pentru evoluţia jalnică de aseară a tricolorilor nu poate fi aruncată doar pe umerii lor piperniciţi (cel puţin în raport cu ai vânjoşilor danezi), mai ales că, de bine, de rău, spre deosebire de (pen)ultimii ani, există printre ei ceva mai mulţi care şi-au dobândit statutul de titular sau, măcar, de “rezervă introdusă pe parcursul jocului” la echipe relativ decente din străinătate, în timp ce ieri păreau adunaţi cu forţa de pe maidan într-o selecţionată judeţeană de juniori U15 şi obligaţi să dea piept, la primul lor meci împreună, cu o naţională de seniori.

Fireşte însă că de aici şi până la a-l face pe bietul Daum responsabil pentru permanentul declin (ca să nu spun prăbuşire) al fotbalului românesc din ultimele vreo două decenii şi împiedicarea împlinirii profesionale a unor tineri antrenori de perspectivă, numai buni pentru naţională, gen Gică Hagi (care – pentru cei ce şi-au deschis televizoarele cu cincisprezece ani mai târziu – şi-a cam ratat deja şansa când cu Slovenia), aşa cum îi auzeam pe nişte comentatori de la TVR, în frunte cu Ovidiu Ioaniţoaia şi mutălăul ăla care a relatat meciul chiar mai prost decât au jucat băieţii, e o cale lungă. Asta ca să nu mai spun că de un cetăţean cu oarecare bun-simţ şi onoare ca Daum s-ar putea să scăpăm mai curând decât ne-am aştepta (şi poate decât ar fi cazul), dar de mutălăi de-ăştia care ne otrăvesc transmisiunile (pe banii noştri publici) de ani de zile nici pomeneală!