(TOT) DESPRE NEMŢI

Fuseseră parcurse numai vreo patru sau cinci tururi din Marele Premiu de Formula 1 al Australiei, desfăşurat duminică dimineaţa, când m-am lămurit cum stă treaba şi cu schimbările “revoluţionare” de regulament şi monoposturi de anul acesta – menite, chipurile, să sporească spectaculozitatea competiţiei, aflată de multă vreme în suferinţă –, şi m-am apucat să-mi văd de-ale mele, aruncând doar priviri fugitive spre televizor, unde continua să nu se petreacă nimic important, ecarturile dintre maşini rămânând la fel de constante precum cele dintre garniturile de metrou londonez la orele de vârf (dar o idee mai mici), numai că, spre stupefacţia mea – care, pesemne, poate unde am şi o vârstă, urmăresc asemenea curse de mai mulţi ani decât marii strategi de la Mercedes, astfel încât am anticipat deja înfrângerea liderului autoritar de până atunci, Lewis Hamilton – britanicul a fost chemat (prematur) la boxe în turul douăzeci pentru schimbul unor pneuri care se dovedise în antrenamente că rezistă cu cel puţin şapte-opt mai mult, şi a revenit pe pistă – aşa cum era de aşteptat pentru oricine în afara aceloraşi mari strategi de la Mercedes – în plin trafic, unde a rămas practic blocat, în timp ce Sebastian Vettel, ajuns astfel în frunte, şi-a continuat marşul de-acum triumfal către o victorie mult mai puţin meritată decât păreau să o socotească, de pildă, absurd de entuziaştii (pentru cine a înţeles ce s-a petrecut de fapt) comentatori de la Digi Sport.

Într-o cursă în care nu-mi amintesc să fi existat, cel puţin la vârf, vreo depăşire adevărată, pe pistă, între monoposturi angrenate în lupta pentru acelaşi loc, amintita manevră a reprezentat, ce-i drept, întreaga brumă de sare şi piper, însă eu am început să mă întreb, mai în glumă, mai în serios, dacă nu cumva disperarea cu care, anul trecut, cei de la Mercedes l-au sprijinit (în detrimentul aceluiaşi Hamilton) pe (mai mult sau mai puţin) germanul Rosberg în tentativa (până la urmă încununată de succes) de a deveni campion mondial avea mai degrabă de-a face strict cu naţionalitatea lui, decât cu apartenenţa la echipă, de vreme ce şi acum se arată dispuşi să se împuşte cu seninătate în picior doar ca să câştige un alt neamţ, Vettel, aflat (deocamdată) la Ferrari. Întrebare pe care poate ar fi cazul să înceapă să şi-o pună, mai mult în serios decât în glumă, şi Hamilton.