TUSEA, JUNGHIUL ŞI UN ANALIST

Tare de dimineaţă trebuie să fie ora 13.30 pentru un analist în general lucid, ca să comenteze că alianţa dintre Vadim Tudor şi Gigi Becali ar putea obţine mai mult de 8% din voturi, datorită fenomenului de “sinergie”, fiecare în parte adunând la precedentele scrutine cam 4% (cifrele îi aparţin analistului)!

Nici nu e nevoie să faci efortul de a-ţi aminti că cel mai recent caz de fuziune spectaculoasă, cel dintre PD şi PLD, a infirmat categoric teoria de mai sus, pentru a-ţi da seama că, dacă 4% dintre alegători îl simpatizează pe Vadim (pentru restul nefiind, zic eu, nici măcar indiferent, ci de-a dreptul odios), iar alţi 4% pe Becali (cu aceeaşi observaţie), n-are nicio noimă să‑ţi imaginezi că, dacă cei doi îşi dau mâna peste ţară, vor apărea brusc alţi nu ştiu cât la sută care să se bucure de aşa întâmplare; mai degrabă, dimpotrivă, câte o parte din cei 4% ai fiecăruia îl antipatizează într-atât pe celălalt, încât nu va mai vota deloc. Din nefericire, asta nu înseamnă că e exclus să ne pomenim cu cele două personaje tragi-comice reprezentându-ne la Bruxelles, ci doar că analistul cu pricina ar face bine să participe numai la emisiunile de seară...