“AVOCAŢII”
Nu m-a interesat scandalul în care e implicat directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn, nici măcar cât cele autohtone cu Irimoni şi Oanapepe, care nu m-au interesat absolut deloc, aşa că nu cunosc amănunte. Întâmplându-se însă aseară să fiu în asemenea hal de plictisit după ce-am văzut la Teatrul Naţional “Sinucigaşul”, cu mediocrul (ca actor, că altfel şi mai rău!) Dan Puric în rolul principal, încât un talk-show în principiu politic mi s-a părut un prilej de relaxare, mă uitam la “Sinteza zilei”, de la Antena 3, cum toţi invitaţii băgau mâna în foc pentru nevinovăţia acuzatului şi existenţa unei înscenări.
Protagoniştii erau următorii: Mircea Badea, care – în mod surprinzător numai pentru cine nu-i cunoaşte înclinaţia de a crede orbeşte în tot felul de teorii conspiraţioniste dintre cele mai absurde – interpreta înfăţişarea evident speriată şi oarecum spăşită a francezului, de la proces, drept o dovadă irefutabilă nu a faptului că se simţea vinovat, prins cu mâţa-n sac, cum părea mai logic, ci a convingerii sale că a fost lucrat cu maximă dibăcie şi nu mai are scăpare; o duduie care a ţinut să fie prezentată drept “consultant comunicare” şi care le ştia pe toate mai ceva ca Bogdan Teodorescu şi Mugur Ciuvică la un loc, numai în ce an ne aflăm părea să ignore cu desăvârşire, ori să aibă probleme cu aritmetica, de vreme ce singurul moment din emisiune când s-a arătat cu adevărat descumpănită a fost cel în care i s-a atras atenţia că până în 2012 NU mai sunt doi ani, ci doar unul; şi Petre Roman, care îmi place să sper (deşi sunt de vreo douăzeci de ani convins de contrariu!) că a fost mai bun ca premier decât ar fi ca avocat, câtă vreme “demonstraţia” sa că şeful FMI ar fi curat ca lacrima se baza numai pe convingerea că niciodată o femeie de serviciu dintr-un hotel n-ar intra să facă ordine într-o cameră ocupată, mai ales de o personalitate, şi poate chiar păzită (o clipă am avut impresia că acuzată de viol ar fi camerista, suspectată că a dat buzna!), de parcă dacă ar chema-o (respectiv, în cazul nostru, cum ar veni “ademeni-o”) clientul să golească, de pildă, o scrumieră sau coşul de gunoi ar fi obligată să-l refuze şi eventual să-l reclame la poliţie!
Cu aşa apărători, nu ştiu de ce dar mie Strauss-Kahn ăsta îmi pare tot mai dubios!
Protagoniştii erau următorii: Mircea Badea, care – în mod surprinzător numai pentru cine nu-i cunoaşte înclinaţia de a crede orbeşte în tot felul de teorii conspiraţioniste dintre cele mai absurde – interpreta înfăţişarea evident speriată şi oarecum spăşită a francezului, de la proces, drept o dovadă irefutabilă nu a faptului că se simţea vinovat, prins cu mâţa-n sac, cum părea mai logic, ci a convingerii sale că a fost lucrat cu maximă dibăcie şi nu mai are scăpare; o duduie care a ţinut să fie prezentată drept “consultant comunicare” şi care le ştia pe toate mai ceva ca Bogdan Teodorescu şi Mugur Ciuvică la un loc, numai în ce an ne aflăm părea să ignore cu desăvârşire, ori să aibă probleme cu aritmetica, de vreme ce singurul moment din emisiune când s-a arătat cu adevărat descumpănită a fost cel în care i s-a atras atenţia că până în 2012 NU mai sunt doi ani, ci doar unul; şi Petre Roman, care îmi place să sper (deşi sunt de vreo douăzeci de ani convins de contrariu!) că a fost mai bun ca premier decât ar fi ca avocat, câtă vreme “demonstraţia” sa că şeful FMI ar fi curat ca lacrima se baza numai pe convingerea că niciodată o femeie de serviciu dintr-un hotel n-ar intra să facă ordine într-o cameră ocupată, mai ales de o personalitate, şi poate chiar păzită (o clipă am avut impresia că acuzată de viol ar fi camerista, suspectată că a dat buzna!), de parcă dacă ar chema-o (respectiv, în cazul nostru, cum ar veni “ademeni-o”) clientul să golească, de pildă, o scrumieră sau coşul de gunoi ar fi obligată să-l refuze şi eventual să-l reclame la poliţie!
Cu aşa apărători, nu ştiu de ce dar mie Strauss-Kahn ăsta îmi pare tot mai dubios!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu