CA LA (MARELE) CIRC
Aşa cum mi se întâmplă de obicei, pe sistemul “una călduţă, două gheaţă”, după vestea bună (cel puţin pentru mine, că doar n-o să trâmbiţez pe blogul meu veştile bune ale altora!) anunţată vineri, în weekend au urmat umilirea – altminteri, la drept vorbind, absolut previzibilă – lui Manchester United de către Barcelona, din finala Ligii Campionilor la fotbal (cu multă baftă pentru englezi, doar 3-1!), şi rezultatul jalnic al echipei McLaren în Formula 1, asupra căruia am să insist puţin.
Nu mai departe de lunea trecută, vorbeam despre felul, inexplicabil pentru mine, în care se moşmondesc, şi au făcut-o dintotdeauna, sau măcar de când urmăresc eu competiţia, mecanicii echipei la schimbarea pneurilor, şi asta nu numai în comparaţie cu, cel puţin teoretic, austriecii de la Red Bull, care să zicem că sunt un fel de nemţi, dar şi cu italienii de la Ferrari, care – nu-i aşa? – sunt un fel de români! Şi mai enervant este că, tot de când îi ştiu eu, responsabilii de acolo n-au fost în stare nu doar să se ridice la înălţimea rivalilor, oricare ar fi fost ei la un moment sau altul, în privinţa strategiilor de cursă, dar nici măcar să bage la cap câteva elemente de bază, aflate la mintea cocoşului, cum ar fi, de pildă, ca în calificări să nu lase niciodată SINGURA ieşire a unui pilot pentru ultimele secunde (şi cu atât mai puţin în Monaco, unde probabilitatea de a se petrece un incident grav, care să încurce toate socotelile, e întotdeauna mai mare decât aceea de a NU se petrece) sau ca în cursă, atunci când propriul pilot este evident mai rapid decât cel din faţă, să nu-l cheme la boxe în acelaşi timp cu acesta, ci să-l mai ţină măcar un tur-două, astfel încât, având cale liberă, să profite pentru a se distanţa şi a reveni înaintea adversarului după propria intrare (cred că Michael Schumacher a obţinut în felul ăsta, la Ferrari, jumătate din victoriile sale!). În plus, nu ştiu cum naiba se întâmplă, dar dacă Lewis Hamilton şi Jenson Button fac trei opriri la boxe, principalii lor adversari cu siguranţă vor face maximum două; dacă ei fac două, ceilalţi vor face una ş.a.m.d.
În încheiere, pentru că tot i-am nominalizat pe cei doi piloţi, aş remarca o dată în plus uriaşa diferenţă de… stofă dintre ei: în timp ce, ieri, Hamilton s-a bătut efectiv ca un leu, uneori poate mai agresiv decât s-ar fi cuvenit (sigur nu şi-a făcut prieteni noi, reuşind să-i scoată de pe circuit atât pe Massa, cât şi pe Maldonado!), inclusiv cu maşina serios avariată, reuşind până la urmă, în ciuda penalizărilor şi a ghinioanelor, să termine pe locul şase după ce a plecat de pe nouă, Button (altminteri un tip teribil de simpatic, amabil, zâmbitor, fair-play etc.) afişa la sfârşitul cursei o faţă mai fericită decât a învingătorului Vettel (care pe undeva mi s-a părut uşor jenat, ceea ce nu neapărat că mi-a sporit doza de simpatie pentru el, dar mi-a micşorat-o un piculeţ pe cea de antipatie), deşi a terminat al treilea plecând de pe prima linie a grilei de start, iar în final, când ar fi avut o bună şansă de a se bate la victorie, fiind mult mai rapid decât cei doi din faţă, a fost oprit de incidentul care a prilejuit intrarea safety car-ului şi întreruperea cursei preţ de minute bune, ceea ce a însemnat practic încheierea ei prematură. În locul lui, până şi eu aş fi fost măcar mâhnit, dacă nu nervos!
Nu mai departe de lunea trecută, vorbeam despre felul, inexplicabil pentru mine, în care se moşmondesc, şi au făcut-o dintotdeauna, sau măcar de când urmăresc eu competiţia, mecanicii echipei la schimbarea pneurilor, şi asta nu numai în comparaţie cu, cel puţin teoretic, austriecii de la Red Bull, care să zicem că sunt un fel de nemţi, dar şi cu italienii de la Ferrari, care – nu-i aşa? – sunt un fel de români! Şi mai enervant este că, tot de când îi ştiu eu, responsabilii de acolo n-au fost în stare nu doar să se ridice la înălţimea rivalilor, oricare ar fi fost ei la un moment sau altul, în privinţa strategiilor de cursă, dar nici măcar să bage la cap câteva elemente de bază, aflate la mintea cocoşului, cum ar fi, de pildă, ca în calificări să nu lase niciodată SINGURA ieşire a unui pilot pentru ultimele secunde (şi cu atât mai puţin în Monaco, unde probabilitatea de a se petrece un incident grav, care să încurce toate socotelile, e întotdeauna mai mare decât aceea de a NU se petrece) sau ca în cursă, atunci când propriul pilot este evident mai rapid decât cel din faţă, să nu-l cheme la boxe în acelaşi timp cu acesta, ci să-l mai ţină măcar un tur-două, astfel încât, având cale liberă, să profite pentru a se distanţa şi a reveni înaintea adversarului după propria intrare (cred că Michael Schumacher a obţinut în felul ăsta, la Ferrari, jumătate din victoriile sale!). În plus, nu ştiu cum naiba se întâmplă, dar dacă Lewis Hamilton şi Jenson Button fac trei opriri la boxe, principalii lor adversari cu siguranţă vor face maximum două; dacă ei fac două, ceilalţi vor face una ş.a.m.d.
În încheiere, pentru că tot i-am nominalizat pe cei doi piloţi, aş remarca o dată în plus uriaşa diferenţă de… stofă dintre ei: în timp ce, ieri, Hamilton s-a bătut efectiv ca un leu, uneori poate mai agresiv decât s-ar fi cuvenit (sigur nu şi-a făcut prieteni noi, reuşind să-i scoată de pe circuit atât pe Massa, cât şi pe Maldonado!), inclusiv cu maşina serios avariată, reuşind până la urmă, în ciuda penalizărilor şi a ghinioanelor, să termine pe locul şase după ce a plecat de pe nouă, Button (altminteri un tip teribil de simpatic, amabil, zâmbitor, fair-play etc.) afişa la sfârşitul cursei o faţă mai fericită decât a învingătorului Vettel (care pe undeva mi s-a părut uşor jenat, ceea ce nu neapărat că mi-a sporit doza de simpatie pentru el, dar mi-a micşorat-o un piculeţ pe cea de antipatie), deşi a terminat al treilea plecând de pe prima linie a grilei de start, iar în final, când ar fi avut o bună şansă de a se bate la victorie, fiind mult mai rapid decât cei doi din faţă, a fost oprit de incidentul care a prilejuit intrarea safety car-ului şi întreruperea cursei preţ de minute bune, ceea ce a însemnat practic încheierea ei prematură. În locul lui, până şi eu aş fi fost măcar mâhnit, dacă nu nervos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu