FĂRĂ TITLU. (CA SĂ NU FIE INTERPRETABIL)

Săptămâna trecută, într-o intervenţie de nici două minute la Realitatea TV sau Antena 3, că nu mai ştiu, dar mai probabil să fi fost prima, fiincă la cealaltă realizatorii au măcar atâta brumă de discernământ cât să nu prea-l mai invite, fostul ministru de externe de tristă amintire şi pe care actualul Baconschi de-abia după încă vreo câteva gafe monumentale, inevitabile dacă va mai rămâne fie şi doar o săptămână în funcţie, se va putea lăuda că l-a prins din urmă să împartă ex aequo locul de cel mai penibil din istoria neamului românesc, Adrian Cioroianu, rostind, cu aerul său îngâmfat, de mare profesor doctor docent de renume mondial ce visa el de mic să ajungă şi acum trăieşte cu impresia, evident falsă, că a şi făcut-o, lucruri altfel de bun-simţ, dar cât se poate de banale şi deloc diferite de ale celorlalţi invitaţi, în legătură cu scandalul interzicerii piesei “Blonda, chiorul şi piticul”, s-a simţit totuşi obligat să adauge de cel puţin trei sau patru ori, parcă cerându-şi umile scuze faţă de Cineva şi trăgându-l blajin de urechi pe autorul-regizor, în sensul că altă dată ar trebui să-şi bage dracului minţile-n cap şi să nu mai îndrăznească să facă aşa ceva, limitându-se la unele anoste şi fără conotaţii interpretabile: “totuşi… trebuie să recunoaştem… nici titlul nu e chiar nevinovat…”.

Şi când te gândeşti că individul ăsta nu doar că a reprezentat ani de zile un partid teoretic liberal (şi pe care, în paranteză fie spus, chiar dacă din ce în ce mai puţin, încă îl simpatizez şi eu), dar înainte şi după asta a vorbit şi vorbeşte în numele societăţii civile, ramura chipurile intelectuală! Pfui!