FOILETON: O POVESTE DIN CARTIER (EPISODUL 1, ŞI PRIMUL)

În caz că se (mai) întreabă cineva ce s-a întâmplat cu plata facturii mele de telefonie mobilă pe care am încercat s-o efectuez săptămâna trecută la bancomatul ăla care mi-a înghiţit cardul, deschizând seria unor evenimente dintre cele mai ciudate, pot spune că s-a rezolvat favorabil, în sensul că, pesemne, tranzacţia se încheiase înainte ca aparatul s-o ia razna. Au trecut însă trei zile întregi pline de frământări şi căutări asidue pe contul meu de client (fidel) al companiei beneficiare (m-am abţinut să dau telefoane, ca să nu ajung să mă enervez cu vreun operator imbecil, aşa cum păţesc de fiecare dată) până să obţin confirmarea ei, cu toate că atunci când achit şi eu, ca tot omul de şi care stă la rând, la oficiul poştal din colţul străzii, primesc un SMS cu mulţumiri politicoase după cel mult două-trei ore. Că aici voiam s-ajung, de fapt.

Aşadar, în condiţiile în care, după cum tocmai am menţionat oarecum în treacăt, relaţia dintre mine, Poşta Română şi compania respectivă de telefonie mobilă (plus cea de energie electrică şi una dintre cele două de cablu la care sunt abonat) a funcţionat întotdeauna surprinzător de ireproşabil, mi-e greu să înţeleg de unde şi până unde, începând de luna trecută, RCS & RDS mi-a comunicat că nu mai pot achita şi factura lor la Poştă, din cauză că aceasta din urmă chipurile nu şi-a respectat obligaţiile contractuale. De altminteri, factura RCS nici trimisă nu e prin Poştă, ci, am impresia, prin intermediul unor porumbei călători, sau al unor curieri oligofreni, deoarece cam din trei în trei luni nu îmi parvine, iar o dată a trebuit s-o pescuiesc din grilajul exterior al uşii de la intrarea în scară, unde fusese pusă de-a valma cu ale celorlalţi vecini, lucru care m-a şi făcut să trag concluzia că nu un om (normal la cap) le adusese, de vreme ce n-a fost în stare să treacă de barajul interfonului.

Partea cea mai proastă este că acum trebuie să merg să plătesc direct la un sediu RCS. Ar mai fi şi vreo două bănci (mă refer acum la locurile aflate pe raza cartierului meu), dar cel puţin la una din ele am mai încercat o dată, mai demult, şi aproape că a trebuit să-mi deschid cont. Oricum, mi s-a cerut buletinul, completarea unui ordin de plată complicat şi încă vreo două-trei documente, printre care se prea poate să fi fost şi livretul militar, dar deja nu mai ascultam, fiindcă eram în drum (invers) spre uşă. (Ce e mai interesant VA URMA)