PILOŢI ŞI MILOGI

După ce că nenumăratele reguli şi restricţii apărute în ultimii ani în Formula 1 au îngropat aproape complet spectacolul şi-aşa ucis cu sânge rece nu atât de un oarecare Sebastian Vettel cât de Adrian Newey, cel care i-a pus la dispoziţie o maşină demnă de o competiţie a ei proprie, un fel de Superformula 0, monomarcă, ele mai sunt şi aplicate aiurea, discriminatoriu, în funcţie de partea corpului cu care s-au trezit în sus comisarii de traseu în ziua cursei şi de simpatiile lor lăuntrice.

Ieri după-amiază de pildă, o depăşire făcută de Fernando Alonso, cu al său Ferrari, asupra monopostului Torro Rosso al lui Jean-Éric Vergne PRIN AFARA PISTEI – unde odinioară s-ar fi aflat nu ditamai spaţiul de siguranţă, ci un zid de beton sau măcar un pâlc de copaci, caz în care spaniolul ar fi fost cu siguranţă mai cumpănit –, manevră până atunci (inclusiv cu câteva tururi înainte) pedepsită aproape instantaneu printr-o trecere suplimentară pe la boxe, a fost iertată, organizatorii anunţând mai întâi că ea va fi, hodoronc-tronc, analizată după încheierea cursei, apoi că nu s-au impus acţiuni punitive deoarece “explicaţiile celor doi piloţi implicaţi au fost clare”.

Treaba e că şi dacă Alonso ar fi fost găsit vinovat DUPĂ cursă şi penalizat cu nu ştiu câte secunde adăugate la timpul său total (procedură folosită uneori), tot ar fi fost o discriminare (indiferent dacă pozitivă sau negativă) faţă de piloţii obligaţi chiar în timpul cursei să facă acel “drive-through”, deoarece una este să petreci cele 20-22 de secunde suplimentare la boxe şi să ieşi în trafic cine ştie unde (în funcţie de noroc, pe o pistă mai liberă sau în urma a cinci-şase maşini întârziate pe care să trebuiască să le depăşeşti) şi alta ca aceleaşi 20-22 de secunde să fie adăugate strict aritmetic. Mă uitam cum, ieri, Alonso, după ce şi-a creat avantajul acela necinstit, a fugit mâncând pământul, cu un set de cauciucuri noi şi “soft”, câştigând atât de mult, încât un eventual timp de penalizare oricum nu l-ar fi retrogradat prea mult. În schimb, cum spuneam, dacă era pedepsit cu trecerea pe la boxe în timpul cursei (mai erau doar câteva tururi până la final) putea să fie întârziat de maşinile mai lente. Plus că nu ar mai fi fost posibilă “ascultarea cu atenţie a explicaţiilor piloţilor”, făcute la rece şi poate după… negocieri. Că până la urmă spaniolul a fost iertat complet e, fireşte, o imbecilitate cu atât mai flagrantă a stewarzilor.

Tot cam în aceeaşi ordine de idei şi tot ieri, o altă manevră ilegală, şi anume dubla schimbare a direcţiei în faţa unui pilot care încearcă să depăşească, săvârşită de această dată de Esteban Gutierrez în detrimentul lui Lewis Hamilton, a fost şi ea trecută cu vederea, asta foarte probabil pentru că britanicul nu e genul de pilot-milog care să înceapă să se smiorcăie în microfonul comunicaţiei radio, către propria echipă, că “mami, uite ce mi-a făcut rău’ ăla!”, cum fac cei mai mulţi, reuşind astfel să-i impresioneze pe oficiali.