BILEŢEL DESPĂTURIT CĂTRE UN FEL DE NEA PIŢI AL NOSTRU, DE LA NAŢIONALA DE FOTBAL, DOAR CĂ MAI SIMPATIC, MULT MAI PRICEPUT ŞI INFINIT MAI EDUCAT

Săptămâna întrebărilor mai mult sau mai puţin retorice, ziua a treia, zisă şi miercuri:

Auzi, nea Wengi (Arsène Wenger – nota traducătorului), matale cum îţi explici că practic fiecare echipă întâlnită, în special în ultima vreme, de cea pe care o antrenezi, Arsenal (al cărei fan exasperat şi stoic telespectator fidel până prin ultimele minute ale meciurilor, când simt nevoia imperioasă de a stinge televizorul ca să nu risc să cad secerat de un atac de inimă, sunt), ajunge să fie caracterizată de toţi comentatorii avizaţi, dar mai puţin subtili, drept una cu “o defensivă foarte bine organizată”, chiar şi atunci când vine după un lung şir de înfrângeri la scor în faţa unor adversari modeşti? Nu-ţi trece şi matale prin minte că – dincolo de o improbabilă serie nesfârşită de coincidenţe – explicaţia simplă şi de-a dreptul logică a acestui aparent paradox ar putea fi aceea că de fapt Arsenal are, dimpotrivă şi dimpotrivă, o OFENSIVĂ foarte PROST organizată? Că despre propria defensivă nici n-are rost să mai vorbim iar şi iar şi iar…