UN PRIMAR VESEL

Dacă aş fi fost, la rândul meu, un neobrăzat la fel de mare, i-aş fi spus de la (ne)obraz, pe această cale, actualului primar general al Capitalei – în calitatea mea de bucureştean (get-beget), altminteri (prea) civilizat, care n-am mai plecat cu maşina de când au dat primii fulgi de nea, tocmai de teamă că la întoarcere n-aş mai avea unde s-o parchez, situaţie oricum verificată şi confirmată în urma unei lungi plimbări, pe jos, prin cartier – că “trişti” sunt el cu cine i-a transmis această însuşire pe cale ereditară, şi nu cei care, în haosul alb creat în ultimele zile, inclusiv pe mult invocatele “mari artere” ale oraşului, nu doar pe străduţele lăturalnice lăsate la mila primăverii (singurul instrument cu adevărat eficient împotriva ravagiilor făcute de iernile din România), şi-au lăsat autoturismele pe unde au putut. Cum însă nu sunt, voi face doar constatarea că domnia sa e, dimpotrivă, un tip vesel şi glumeţ, mai ceva ca un clovn de la Circul de Stat, întâmplător aflat la numai o staţie de tramvai (respectiv o jumătate de oră, cu tot cu aşteptatul în staţie) sau zece minute de mers pe jos prin nămeţi de domiciliul meu.

Cât despre dovada clinică irefutabilă de seninătate – fiindcă un mincinos ordinar nici nu îndrăznesc să-mi imaginez că ar putea fi – pe care a dat-o atunci când a afirmat cu senilitate că trotuarele din Bucureşti sunt curăţate de zăpadă (ca şi cum i-ar fi pretins cineva aşa ceva), prefer să nici n-o comentez; doar o consemnez.