PRESA JUSTIŢIARULUI

Atât de buimac m-am trezit azi-dimineaţă, încât până să mă dezmeticesc de-a binelea, apucasem deja nu doar să deschid calculatorul, care din nefericire rămăsese fixat pe Facebook, şi să dau clic pe un link de-acolo, ci şi să citesc până la capăt un articol de-al lui Cristian Tudor Popescu, intitulat “Justiţia Pârâtului”! Partea încă şi mai senzaţională din această măruntă întâmplare matinală este însă aceea că autorul a reuşit să mă scoată din sărite, în ciuda faptului că… îl critica, de-a dreptul vehement, pe Victor Ponta, care altfel o merită cu vârf şi-ndesat!

Pe scurt, într-un text care, în paranteză fie spus, începe cu o formulare uşor agramată – “[…] meseria pentru care te-ai pregătit şi ai practicat-o în tinereţe…” – şi al cărui şapou m-a confuzat pentru o clipă, fiindcă am crezut sau, mai degrabă, sperat că CTP face referire la meseria de bază a lui Victor Ponta pentru a se indigna ce acte normative aberante scoate pe bandă rulantă un guvern condus nu de un (fost) inginer sau arheolog, ci de un jurist, aşa cum cel condus de constituţionalistul de mare anvergură, dar mică statură, Emil Boc le dădea pe cele mai NEconstituţionale, jurnanalistul îi reproşează actualului premier de viitoare tristă amintire că, deşi este procuror de carieră, în loc să manifeste o neostoită solidaritate de breaslă, îşi acuză colegii că sunt “nişte unelte politice antiPSD”, atunci când îi iau în vizor pe baronii chipurile curaţi ca lacrima de crocodil ai principalului partid de guvernământ.

Dincolo de partea de adevăr pe care o grăieşte gura oricărui păcătos, deci şi ale celor amintiţi mai sus, am senzaţia că CTP pur şi simplu n-a privit lucrurile în ansamblu, pentru a sesiza şi reversul medaliei, aşa cum nu le priveşte un naufragiat bătut în cap (de soare) care, văzând că bărcuţa pe care pluteşte în derivă i s-a umplut cu apă, se gândeşte să-i dea o gaură ca s-o golească. Adicătelea nu-i dă prin minte (la timp) că, pe aceeaşi gaură pe care ar trebui să iasă, apa ar putea să şi intre, nu doar la loc, ci şi în plus.

Ce vreau să spun e că, prea orbit de ura faţă de domnul Ponta, CTP nu s-a gândit cum ar fi dacă, de pildă, cineva i-ar pretinde chiar lui să-şi apere fără rezerve toţi colegii de breaslă (sau măcar să nu-i beştelească niciodată), respectiv jurnaliştii, inclusiv, să spunem, pe cei care-l iubesc sincer sau interesat pe Victor Ponta şi posteriorul său. Sau pe cei care scriu bazaconii, articole insuficient documentate, insulte, calomnii (eventual chiar la adresa lui) şi aşa mai departe. Ori cum ar fi dacă medicii ar face întotdeauna front comun şi le-ar lua apărarea tuturor Ciomilor acuzaţi de malpraxis.

Din NEfericire, Ponta are destule păcate ca să nu trebuiască să-i mai şi inventăm altele când n-avem ce scrie, acuzându-l că “este un adevărat duşman al propriei meserii”, doar fiindcă îşi bârfeşte, fie şi din meschine interese politice, colegii din procuratură, pe care, în schimb, cam pe aceeaşi logică (inversă) a textului său, CTP pare să-i socotească, în bloc, supercompetenţi şi imaculaţi. La fel ca ziariştii.