FILOSOFUL DIN SCHIMBUL TREI

Poate şi pentru că – aşa cum spuneam cu alt prilej despre un coleg de-al lui – se simte foarte dezinhibat comentând pentru cei doi telespectatori (cu mine cu tot) care au auzit de postul Sport 1 şi nu dorm la orele (mici ale dimineţii) când sunt transmise în direct meciurile din playoffs-ul NHL, unul dintre cei mai penibili crainici sportivi din ultimii douăzeci de ani, Dragoş Bocanaciu, îşi permite să facă afirmaţii şi aprecieri cu tentă xenofobă pentru care probabil că de la TVR (unde lucrează cealaltă jumătate de normă, în schimbul de zi) ar fi fost dat afară în şuturi încă înainte de finalul meciului. Şi dacă nu, ar fi trebuit.

Astfel, vinerea trecută, la observaţia partenerului de emisie care se arăta uşor contrariat că spectatorii, cu toate că dăduseră o căciulă de bani pe bilete, continuau să intre în incinta patinoarului cu mâinile încărcate de pizza şi bere la câteva minute bune după ce pauza dintre reprize se încheiase, iar meciul reîncepuse, individul a simţit nevoia irepresibilă de a mormăi mai întâi un relativ timid “sunt americani, ce vrei!”, după care a dezvoltat, expunându-şi întreaga “filosofie” proprie despre aceştia: “Americanii, din punctul meu de vedere, sunt… (aici s-a poticnit vreo jumătate de minut, timp în care pesemne a cumpănit în mintea lui de cărăbuş dacă să le-o zică de-a dreptul sau mai cu perdea) inteligenţi doar din punct de vedere al conducătorilor pe care îi au, nu neapărat ca naţiune.”

Acum, dată fiind meseria de mare angajament intelectual pe care caraghiosul a îmbrăţişat-o şi o exercită pe nervii noştri cu foarte mult entuziasm şi supărător de puţină pricepere – demonstrată o dată în plus chiar prin felul împleticit şi repetitiv în care s-a exprimat cu ocazia amintită – nu m-ar mira să-i socotească pe cei din galeriile echipelor sportive ca fiind adevărata elită a unei naţiuni, la fel cum nu m-ar mira să nu fi auzit niciodată în viaţa lui de român condus de nişte caricaturi de politicieni vorba care spune că fiecare popor are liderii pe care-i merită, însă ca un prăpădit de comentator sportiv de doi bani jumate să ajungă să-şi dea cu părerea – plictisindu-şi telespectatorii ŞI cu asta – despre cât de inteligentă sau nu este o naţiune totuşi numeroasă şi cu oarecare însemnătate în lume mi se pare prea de tot. Vezi-ţi, tataie, de ofsaiduri, faulturi şi henţuri!