PRIMA RUNDĂ

Ca să-l parafrez pe un odios clasic în viaţă: ce blestem o fi pe iubitorii fotbalului englez din România ca meciurile de Premier League de pe Eurosport să fie comentate de doi dintre cei mai penibili indivizi din branşă, Nuştiucum Viorel şi Nuştiucine Habarnam!

Nu mai departe de sâmbătă, în chiar prima etapă, am pierdut, în transmisiune directă, golul egalizator al lui Arsenal, din partida câştigată în cele din urmă, cu chiu, cu vai, în faţa lui Crystal Palace cu 2-1 pe teren propriu, fiindcă preţ de câteva (zeci de) secunde îmi mutasem privirile de pe ecran, rămânând însă cu urechile ciulite la bălmăjelile plictisitoare ale celor doi, care nu s-au întrerupt din ce aveau ei de povestit între ei decât abia după ce mingea intrase de multişor în poartă, cu toate că faza nu fusese deloc una rapidă şi surprinzătoare, “care să nu anunţe nimic”, cu vreo degajare spectaculoasă a portarului Szczesny până în careul advers de unde un atacant să fi reluat în plasă dintr-o singură atingere, aşa cum am crezut înainte să văd reluarea, ci dimpotrivă, una cât se poate de lentă, respectiv de-a dreptul fixă, şi cu desăvârşire periculoasă, adică o lovitură liberă din apropierea careului de 16 metri, pe care însă cei doi păcălici nu catadicsiseră s-o pomenească în comentariu.

A doua zi, ieri, cu prilejul unui alt meci, pe care de fapt nici nu l-am urmărit, decât pe sărite, dar m-am nimerit tocmai atunci pe recepţie, ăla care nu e şi Viorel se minuna de zor, repetând ca papagalul “ce conservatori sunt englezii!”, pentru că arbitrul se dovedise cam stângaci în mânuirea spray-ului acela minune, apărut în premieră la CM de anul acesta, cu care se trasează linia unde trebuie să stea zidul la loviturile libere.

Acum, dincolo de faptul că dobitocul ar face mai bine să se uite prin cărţile de istorie, sau măcar pe Google, or numai în tabloide la rubrica “ştiaţi că...?”, pentru a descoperi cu nătângă stupoare în câte domenii englezii ăştia, conservatori după mintea lui microscopică, au fost cei dintâi din lume, deschizători de drumuri, am avut curiozitatea uşor masochistă să mă uit la un meci de căcat din Liga I, difuzat, mai târziu, pe un alt post, doar până la prima lovitură liberă – care, neobişnuită baftă, s-a nimerit să vină foarte rapid – ca să văd dacă dragii noştri compatrioţi, vestiţi pentru deschiderea lor către tot ce e nou, au introdus şi ei respectivele spray-uri în măreaţa competiţie internă. Ei aş! Mai va!

Revenind un piculeţ la meciul propriu-zis al “tunarilor”, n-am să spun decât că am avut o mostră timpurie din ce va trebui să suport şi de-a lungul acestui sezon: un joc fără orizont, cu multe înflorituri inutile (a se citi: pase repetate către coechipieri tot mai prost plasaţi) şi nicio eficienţă, execuţii caraghioase, o defensivă haotică şi o evoluţie a noii “vedete” Alexis Sanchez cel puţin atât de jenantă pe cât anticipam. Toate ingredientele (in)succesului.