RĂZBOI SÂNGEROS PE TOATE FRONTURILE!

Deci, să recapitulăm! La data de azi, miercuri, 13 (!) august 2014, ora… cât o fi, trecute fix, relaţia dintre mine şi furnizorii de servicii se prezintă după cum urmează:

1. UPC. Aşa cum am povestit ieri cu lux de amănunte, cu ăştia aproape că am ajuns la un consens de moment, ei jegmănindu-mă cu neruşinare de încă 3 lei pe lună pentru un post, Look Plus, la care n-o să mă uit decât poate aşa, de-al dracului, că tot dau banii aiurea pe el, fiindcă pariez că meciurile cât de cât interesante din Liga I o să fie difuzate numai pe Look-ul celălalt, TV, din extraopţiunea de 10 lei, în timp ce eu îi fentez oarecum cu 6,20 lei cât dădeam până acum pe decodorul suplimentar la care am renunţat cu maximă satisfacţie.

În ceea ce priveşte extraopţiunea amintită, lucrurile stau tot în coadă de peşte, în sensul că deocamdată ei tac chitic (în afară de mesajul ăla pe ecran, de care scap uşor), eu tac chitic, ea e activată şi o să rămână aşa cel puţin până îmi va deveni clar că au de gând să mă taxeze. După care, mă decid, probabil să renunţ.

Pe de altă parte, dacă nu cumva mai au de trimis mesaje de maxim interes pentru mine, dar care vor cu tot dinadinsul să NU îmi parvină, cum ar fi chiar statutul exact al extraopţiunii “Fotbal”, sper ca de luna asta să-mi vină iarăşi factura prin poştă, aşa cum mi-au promis. La standardele din România şi prin comparaţie cu ce veţi vedea în continuare, e aproape ca şi cum n-aş avea nicio problemă cu ei.

2. ROMTELECOM DOLCE. Aici încep prin a-mi asuma tot ce e de asumat, mergând până la a-mi turna cenuşă în cap, fiindcă am avut ocazia să scap (încă o dată) definitiv de ei şi sunt pe cale de a o rata.

Cum aminteam tot ieri, momentan există, din partea mea, pe de-o parte, o cerere (practic aprobată!) de reziliere a contractului, făcută în baza unei (alte) scumpiri (amănunte aici), la care între timp s-a renunţat într-adevăr, aşa cum încerca, fără mare succes la vremea aceea pentru că o făcea minţind ordinar, să mă convingă o cucoană, iar, pe de alta, una de amânare a rezilierii, fără un termen anume, dar condiţionată oarecum de remedierea problemelor tehnice pentru care am făcut nenumărate sesizări încă din luna iunie. După ce, aşa cum am relatat pe larg, iniţial s-au perindat pe la mine prin apartament toţii “specialiştii” Romtelecom, reuşind doar să agraveze defectele, astfel încât acum, în principiu, nu mai am sunet pe niciun canal, deja de vreo lună nu s-a mai întâmplat nimic; n-am mai primit de la ei nici măcar un telefon pe tema asta.

La drept vorbind, situaţia e mai nuanţată. Dat fiind că, departe de a fi vreun “minitehnicus”, nici nu mă sperii mortal când văd nişte cabluri şi câteva aparate, am făcut o inovaţie, un soi de şurub legat cu aţă, astfel încât imaginea, inclusiv în format HD, o văd pe televizor, preluată printr-un cablu HDMI, în timp ce sunetul, care din motive de “incompatibilitate” a televizorului meu Sony cu jafurile de echipamente de la Romtelecom nu intră şi el cum ar fi trebuit, prin acelaşi maţ, îl preiau printr-un cablu analog, RCA, şi îl ascult într-un amplificator. Cum tot ce mă interesează la ei sunt canalele de sport, oricum transmise la o calitate (inclusiv a sunetului) mizerabilă, nu e cine ştie ce capăt de ţară că în loc de “surround” sau 5.1, aud doar stereo. Fireşte că nu e o situaţie normală, şi cu atât mai puţin pentru cei 55 de lei de care mă jefuiesc nenorociţii ăştia lună de lună, dar deja mi-e nu doar scârbă să-i mai pistonez, ci mai cu seamă teamă că se poate şi (mult) mai rău dacă îmi vin iarăşi în casă troglodiţii de la “serviciul tehnic”.

Nădejdea mea secretă e că actuala situaţie (semi)contractuală (tot un soi de coadă de peşte) se va perpetua – chiar şi cu preţul acestor neajunsuri de ordin tehnic, printre care un set de fire în plus prin casă şi vreo două apăsări suplimentare pe telecomandă la fiecare comutare pe Dolce – contractul meu iniţial pe doi ani devenind în felul ăsta unul pe termen nedefinit, cu drept de reziliere în orice moment. Rămâne de văzut.

3. RCS&RDS, (de)serviciul DIGI MOBIL. Cu ăştialalţi m-am certat ultima oară nu mai departe de azi-dimineaţă, când mai mult într-o doară, şi socotind eu, inclusiv pe degete, că de la sesizarea prin care ceream să primesc un exemplar scris (eventual prin e-mail) din contractul pentru abonarea la serviciul telefonic Digi Mobil Optim Nelimitat, pe care cică l-aş fi “semnat” telefonic – vezi Doamne, “la distanţă” –, şi despre care pe parcurs am aflat că are o mulţime de clauze ascunse, care nu mi-au fost în niciun fel aduse la cunoştinţă, au trecut binişor peste 30 de zile lucrătoare chiar şi dacă măsurăm săptămâna de lucru după standardele mele, adică de luni până joi, am aflat cu stupoare că ea (sesizarea) a fost “soluţionată”, deoarece, chipurile, am renunţat la ea.

Ce s-a întâmplat de fapt este că, în urma unei sesizări făcute de mine la ANPC, în legătură cu un apel taxat abuziv deşi era către o reţea naţională spre care trebuia să vorbesc gratis, nenorociţii de la Digi, după ce şi-au luat amenda bine meritată şi mi-au scăzut din factură contravaloarea apelului, i-au minţit cu neruşinare pe cei de-acolo că s-ar fi înţeles cu mine “pe cale amiabilă”, eu renunţând la pretenţia de a trece de la actualul abonament la altul mai ieftin. Fireşte că am renunţat, dar nicidecum pe cale amiabilă, ci când mi-au spus că nu se poate decât dacă plătesc ditamai despăgubirile, în condiţiile în care sesizările mele, inclusiv spre ANPC, menţionau în mod expres că vreau s-o fac “fără nicio penalitate”, pe motiv de încălcare a termenilor contractuali. Colac peste pupăză, aflu acum că mi s-a închis şi cealaltă sesizare, practic separată, cu contractul scris, doar fiindcă a fost băgată la grămadă la capitolul “înţelegere amiabilă”.

Azi, la telefon, minciuni peste minciuni, pentru că dobitocii nici măcar nu sunt în stare să mintă cu toţii la fel. După ce vaca numărul unu, cea care a deschis sesizarea (direct la un sediu, nu prin telefon!) spusese că în 30 de zile vom primi contractul, “nu e nicio problemă”, primul bou cu care am vorbit acum a zis că într-adevăr n-ar fi fost nicio problemă, dar că, iată, se închisese sesizarea. În schimb, o altă vită, care a sunat ea ulterior, după ce îi evocasem boului iminenţa unei noi amenzi din partea ANPC, către care mă şi apucasem să scriu, mi-a zis că de fapt nici nu există posibilitatea de a primi un contract scris dacă înţelegerea s-a făcut telefonic! Fiindcă a închis şi asta oarecum intempestiv, promiţând să revină cu noi informaţii după ce se va consulta cu nişte şefi, n-am apucat să-i cer înregistrarea telefonică ce ar trebui să servească drept contract, dar o voi face de îndată ce va suna (dacă o va mai face, că au trecut deja ore bune!).

De altfel, chiar m-am sucit: nu mai vreau niciun contract scris, în care să bage ei ce le trece prin minţile lor bolnave, ci înregistrarea telefonică, prin care o să le demonstrez fără putinţă de tăgadă – lor şi celor de la Protecţia Consumatorului – că nu mi-a fost comunicată niciun fel de restricţie, nici măcar că mi se prelungeşte contractul pe un an (sau doi?!), în condiţiile în care eu am telefonie de la ei de vreo patru. Cu atât mai puţin că n-am dreptul să trec la alt abonament.

Aici ar fi fost, poate, momentul şi locul să zic vreo două şi despre ANPC, unde cu certitudine nu lucrează oameni cu mult mai inteligenţi decât cei de la companii, dar fiindcă deja m-am lungit, o să fac un articol separat, cândva.

4. ENEL. În caz că se întreba cineva cum de nu i-am mai înjurat de multă vreme şi pe ăştia, trebuie să spun că, într-adevăr, preţ de aproape trei luni şi jumătate n-am mai avut nicio pană de curent, ceea ce reprezintă de-a dreptul un miracol. Asta însă, până vinerea trecută.

Pentru că nici eu nu sunt un tip cu desăvârşire absurd, care să-mi imaginez că în România secolului XXI se poate ajunge, cine ştie?, chiar la o jumătate de an întreagă fără o astfel de “întrerupere accidentală”, după cum le place lighioanelor de-acolo să le intituleze, chiar şi când aproape că-ţi poţi potrivi ceasul după ele, nici n-aş mai fi amintit incidentul de vineri (mai ales că, după câte am înţeles, a fost afectată o zonă mai mare, semănând într-adevăr cu un accident), dacă azi-dimineaţă, la 5.30, nu aş fi fost trezit brusc de geamătul aparatelor stinse şi apoi pornite de vreo trei-patru ori în interval de o jumătate de oră. Cu alte cuvinte, a început din nou! Sunt în stare să pariez că până, şi mai cu seamă ÎN weekend, voi mai avea parte de cel puţin un astfel de episod. Deja, la mine în bloc, a lua liftul înseamnă să joci ruleta rusească.

5. VODAFONE. Mai degrabă pentru că am ajuns la capătul chefului de scris pe ziua de azi, decât fiindcă nu le-aş putea găsi nişte bube recente în cap şi ăstora, îi trec deocamdată cu vederea. N-am să spun decât că, pe cât de amabili şi dornici să-ţi facă oferte, chipurile “personalizate”, de nerefuzat, dar care oricum după două luni devin mai proaste decât oricare de pe piaţă, sunt funcţionarii de-acolo când eşti liber de orice obligaţie (contractuală) faţă de ei, pe atât de necomunicativi şi glaciali devin când te afli sub un contract, cu una din ofertele alea rămase mult în urmă. Din fericire (vorba vine!), un an trece repede, măgarilor! Mai ales când din el a rămas doar jumate.

În încheiere, oarecum în aceeaşi ordine de idei, aş vrea să remarc cum la toţi porcii ăştia chiar şi veştile aparent bune devin un coşmar pentru clienţi. Aşa, de pildă, ieri am aflat că Dolce Sport a obţinut drepturile de televizare pentru trei-patru meciuri pe etapă din Liga I. (Despre vocaţia de necrofagi pitici, ca să nu spun viermi, care se hrănesc cu resturile rămase dintr-un cadavru devorat de carnasierii adevăraţi, a celor de la Dolce, cu altă ocazie.) Fireşte că ele coincid perfect cu cele transmiste de Look Plus, postul băgat “gratis” în pachetele de bază atât la Romtelecom cât şi la UPC, aşa că oricum nu-i nicio scofală. De altfel, nu cred să mai existe vreo ţară în care câte un meci, sau o competiţie întreagă, e transmis/ă în paralel de trei posturi de televiziune, în timp ce altele, uneori mult mai interesante, nu sunt transmise de niciunul. În fine.

Problema este alta. Socotind că un “derby” între Concordia Chiajna şi Viitorul Voluntari (?) sau între Gaz Metan Mediaş şi CSMS Iaşi (vă jur că m-am uitat pe-un clasament ca să văd care mai sunt prin primul eşalon!) este de mare interes pentru ţară, iar telespectatorii (lor) sunt prea cretini ca să se uite la el pe Look Plus, mai marii de-acolo au început iarăşi să programeze nenorocitele astea de meciuri din Liga I, opţiunea a paişpea, pe postul principal, difuzat şi în variantă HD, astfel încât meciurile adevărate, din Premier League sau Bundesliga, ciugulite după aceeaşi metodă amintită mai sus de la Eurosport, sunt retrogradate pe canalele celelalte, care au o “calitate” a imaginii evocatoare de amintiri din copilărie, când mă uitam la bulgari. Ce-i drept, puricii de la Dolce măcar sunt color.

Şi, apropo… De unde dracu au găsit ăştia de la Dolce o imagine atât de proastă de la turneul feminin de tenis din Cincinnati, încât meciul Simonei Halep de azi-noapte, pentru care m-am trezit special pe la 3.00, se vedea infect până şi pe HD, în timp ce, la Digi, versiunea masculină a fix aceluiaşi turneu se vede impecabil? Iarăşi au furat “feed”-ul de pe vreun satelit pirat? 

Pentru azi “doar” atât.