CUPOLA DE FOC ȘI PARĂ

Pentru că tot e pe cale să revină canicula, iată câteva dintre cele mai comice sfaturi și recomandări oferite de către diverși specialiști, experți și așa mai departe, inclusiv nutriționiști și chiar medici, de fiecare dată când „cupola de foc” de instalează deasupra României, înainte ca țara să fie lovită de „furtuni violente”, dat fiind că furtunile banale, obișnuite, de doi bani s-au eradicat (pentru presă):

1. Potriviți aparatul de aer condiționat cu cel mult cinci grade Celsius sub temperatura exterioară.

Păi, în condițiile în care „temperatura exterioară” este, în zilele cu coduri portocalii, chiar și de peste 40 de grade, reiese că aparatul de aer condiționat ar trebui comutat mai degrabă pe căldură, cu toate că, de pildă, al meu nu merge nici așa mai departe (recte mai „sus”) de 30 de grade (poate și unde e un model mai vechi). Sigur, sfatul de mai sus ar avea un oarece sens dacă, așa cum parcă-parcă încep să mai aud pe ici pe colo, temperatura aceea „exterioară” ar fi mai degrabă „ambientală”, adică cea care se (sau s-ar) atinge în respectiva încăpere în absența aerului condiționat, respectiv, în cazul meu, care stau la cucurigu, vreo 32-33 de grade, astfel încât e firesc să-l pun pe 27-28, deși...

2. Temperatura optimă pe care ar trebui s-o asigure un aparat de aer condiționat este în jurul valorii de 22 de grade Celsius. (Deci poate chiar o idee mai scăzută!)

Oameni buni, eu am în casă, în timpul... iernii, fără să pornesc vreun calorifer, vreo 24 de grade (că am apartamentul orientat spre sud, e adevărat) și vă asigur că nu stau în chiloți și cu tricou cu mâneci scurte, cum se presupune că stă tot cetățeanul în propria locuință vara, cu sau fără aparat de aer condiționat, așa încât la 22 (la care mai ajung... în perioadele cu cod galben de ger), am nevoie de pantaloni de trening și un polar! Asta ca să nu mai spun că în ultimii ani, dat fiind că am început, pesemne, să ne adaptăm și noi, darwinian, la schimbările astea climatice, deja la o temperatură de 27-28 de grade în iulie cam simți nevoia să ai și o gecuță la-ndeumeri.

3. Aveți grijă să vă hidratați, consumând cât mai multe legume și fructe proaspete și bând câte un pahar de apă la fiecare douăzeci de minute.

Bun, am înțeles principiul și – vorba cuiva – îl susțin, însă mă întreb dacă a încercat cineva să consume, să spunem, prune și să bea cantități îndestulătoare de apă. Mă tem să nu dea în cufureală, care e o cale sigură spre DEShidratare.

4 Purtați haine de culoare deschisă, din materiale naturale și – atenție! – care să acopere întreaga suprafață a corpului.

Presupun că specialiștii care dau acest sfat au în minte imaginea unor oameni care străbat kilometri întregi în plină bătaie a soarelui (la alea 45-50 de grade „resimțite”, „sau chiar mai mult”, pe care ni le comunică fătucile cu fuste scurte de pe la posturile de știri), măcar prin mijlocul orașului, dacă nu chiar în inima Saharei, astfel încât o costumație completă, ca de beduin, ar avea menirea să ferească de arsuri, dar în condițiile în care, de bine de rău, locuitorii unui oraș oarecum civilizat sunt obligați mai degrabă să-și petreacă ore în șir nu direct sub razele solare, ci prin mijloacele de transport în comun supraaglomerate, în birouri și magazine, mă tem că nu s-ar simți deloc confortabil într-o astfel de vestimentație, deși trebuie să recunosc că, probabil tocmai în urma acestor recomandări, văd tot mai mulți oameni asudând din greu, la umbră, prin stațiile STB, înfofoliți în blugi și tot felul de bluze și cămăși cu mâneci lungi, ceea ce pentru unul ca mine, care, cu excepția unor ieșiri „oficiale”  (de care am norocul să n-am parte prea des), stau în bermude și tricouri fără mâneci (da, de-alea de tip maiou de cocalar sau poponar, dar la temperaturile din București e o chestiune de supraviețuire) de prin debut de mai până adânc în octombrie, firește că e absolut de neînțeles.