ȘI FURAȚI, ȘI CU MEDALIA LUATĂ

Nu știu și, ca să fiu sincer, prea puțin îmi pasă dacă cetățenele acelea în general grase și cu funduri mari care stau pe scaunele arbitrilor la competițiile de gimnastică feminină au fost ele însele sportive în urmă cu o sută de ani, însă tot ce au de făcut acum e să urmărească niște amărâte de exerciții de nici două minute (iar la unele probe de vreo 30 de secunde) pe care oricum le-au mai văzut de zeci de ori executate de aceleași sportive, apoi, dacă simt ele că nu s-au putut concentra asupra lor în direct, să le reia de câte ori cred de cuviință cu ajutorul tehnologiilor (inclusiv de tip VAR) de ultimă generație, care, de pildă, pe vremea Nadiei nu existau nici în cele mai excentrice scenarii SF, să mai analizeze iarăși, dacă tot nu le e foarte clar ce și cum, de încă o sută de ori, astfel încât, cum s-a mai întâmplat, timpul până la acordarea notelor să fie și de zece ori mai mare decât cel al executării exercițiului respectiv, după care să convină toate asupra notelor și să le comunice în mod oficial, procedură cu atât mai simplă la finalele pe aparate, când în sală, pe covor, bârnă, la paralele SAU (deci nu ȘI!) sărituri se află doar opt-nouă competitoare, nu echipe întregi evoluând la toate odată.

Ei bine, ieri, la finala de la sol, după ce două din două contestații ale sportivelor, inclusiv a Sabrinei Voinea, au fost respinse, încât mă și gândeam că, oricât de trist ar fi fost pentru a noastră, măcar se dovedea că arbitrele știu ce fac, practic neavând cum să greșească, după cum am și explicat în primul paragraf, la cea de-a treia, a sportivei americane, nu doar că „au realizat” subit că s-au înșelat, dar, după ce, desigur, analizaseră totul cu cea mai mare atenție, în cât timp avuseseră ele nevoie, după cum de asemenea am arătat în primul paragraf, au „revizuit” nota acesteia în doar câteva secunde, practic înainte să aflăm că făcuse contestație, ceea ce mi se pare mai mult decât dubios chiar și dincolo de toate celelalte discuții privind furăciunea de la fantomatica ieșire din covor a Sabrinei (reluările video dovedesc faptul că n-a existat, dar înțeleg că arbitrele invocă... o fotografie, care doar în jurnalistică face cât o mie de cuvinte, în zilele noastre existând mijloace tehnice infinit mai performante) sau cele privitoare la nota primită de ea pentru dificultate (unde nici n-am cum să mă pronunț, că nu sunt chiar așa mare expert), însă cum se pare că nimic nu se mai poate schimba, tot ce mai pot să-mi doresc este ca arbitrele alea care, în mod vădit, au greșit (măcar la prima notă a americancei, pe care au „corectat-o” ulterior) și au creat toată această nebunie, plus drama sportivă prin care au trecut și trec reprezentantele noastre, să fie dacă nu chiar excluse din activitate măcar suspendate ani de zile.

 

P.S. Înțeleg că, în mod mai mult decât absurd, penalizările pentru ieșirile din covor NU pot fi reanalizate în cadrul unei contestații, așa încât degeaba toată tehnologia aia care, de pildă, ne arată, iată, doar nouă, telespectatorilor, câte o evoluție defalcată cadru cu cadru.

Așadar (până și) fotbalul, cu VAR-ul lui oricât de încă imperfect, este cu ani-lumină înaintea gimnasticii. Sictir, Federație Internațională de Gimnastică!