Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

marți, 3 decembrie 2013

SEXUL (MAI) LENT

Pe cuvânt că nu sunt misogin sau ceva. Cred, cu moderaţie, în egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, iar dacă sunt receptiv la, sau chiar pot să aduc o serie de contraargumente punctuale, pentru anumite domenii, o fac, dimpotrivă, cu deosebită simpatie şi consideraţie faţă de reprezentantele sexului cu siguranţă mai frumos decât cel puternic.

Aceste precizări – absolut necesare în lumea noastră suspicioasă şi degrabă (pre)dispusă la acuzaţii de hărţuire şi discriminare sexuală – fiind făcute, trebuie să mărturisesc că aseară, când, absolut din întâmplare, în aşteptarea unei transmisiuni de snooker pe Eurosport, am dat peste un meci de fotbal adevărat, adică masculin, arbitrat – subliniez – LA CENTRU nu de un cavaler al fluierului, ci de o domniţă, oricum cam durdulie în cel puţin două zone specifice, am fost oarecum… amuzat, ca să nu spun oripilat, că ar intra în contradicţie cu precizările de mai sus. Nu atât fiindcă am eu o imaginaţie debordantă, cât urmărind vreo cinci minute întregi din partidă, mi-a venit în minte un exemplu, încă şi mai elocvent decât cele văzute, pentru care o asemenea combinaţie nu mi se pare dintre cele mai fericite.

Închipuiţi-vă, aşadar, următoarea fază: un corner executat în careul echipei X (să spunem Real Madrid), ai cărei fundaşi interceptează mingea şi o trimit rapid dincolo de centrul terenului, la un atacant de mare viteză (să spunem Cristiano Ronaldo sau Gareth Bale), care după un sprint nebun ajunge în suprafaţa de pedeapsă adversă, unde se prăbuseşte (ca) secerat la intervenţia portarului. Întrebarea care se pune (retoric) este: cam cât de aproape de fază poate să fi ajuns între timp doamna arbitră de centru, pentru a lua o decizie plauzibilă, presupunând că nu este chiar Marion Jones după o doză consistentă de substanţe dopante? Q.E.D.

Niciun comentariu: