EUROVISION, ETERNUL BLESTEM

Încercam ieri să explic, într-o efectiv paranteză, atât de scurtă încât simt nevoia să revin, ce înțeleg prin sintagma „ghinionul nostru altminteri tradițional în astfel de situații”, cu referire la concursurile Eurovison. Dincolo de nenumăratele cazuri în care piesele cele mai bune din finalele naționale au ieșit fix pe locul doi, în timp ce victoriile au fost obținute de te miri ce porcării, cel mai elocvent exemplu la nivel istoric rămâne, fără doar și poate, cel din 2016, când excelenta „Moment of Silence”, a lui Ovidiu Anton, a întrunit, în mod miraculos, toate sufragiile publicului și ale juriului de specialitate, a câștigat finala națională, dar... TVR a fost exclusă din concursul internațional, astfel încât România nu a mai avut dreptul de a trimite reprezentant.

Ei bine, aseară am asistat, din punctul meu de vedere, la un alt moment oarecum istoric, chiar fără precedent, când, practic, o piesă (aproape bună) care a câștigat finala națională a fost... înlocuită de către interpret/compozitor cu alta, de fapt cu o versiune parodică și mizerabilă a ei. Astfel, dacă în finala națională, ca și în clipul oficial de prezentare (practic o înregistrare a interpretării din finală, dar despre asta am mai tot scris), „D.G.T. (Off and On)” era o melodie în forță, spre rock, destul de originală, cu schimbări de ritm, orchestrație modernă, amplă, cu saxofon și așa mai departe, iar show-ul era unul dinamic, cu dansatori, fete frumoase și o punere în scenă chiar relativ complexă, varianta prezentată în semifinala internațională a fost o lălăială tărăgănată într-un tempo de două ori mai lent, cu interpretul – fardat ca o cocotă (poate pentru a suplini absența dansatoarelor) și îmbrăcat într-o grețoșenie de costumaș roz, cu pantaloni scurți – cântând, solo și îndoielnic, la o chitară, lipsit, în cea mai mare parte, de acompaniamentul care a intervenit de la un moment dat, dar părea executat la un fel de flașnetă din cele cu care mai apar cântăcioșii ambulanți pe la metrou, fără dansatori, în schimb cu fetele de odinioară înveșmântate în niște halate de fantome sau paciente la spitalul de nebuni, bântuind undeva pe un ecran al scenei (aici recunosc modelul TVR, pentru că și în urmă cu câțiva ani am avut niște momâi sau zombi drept „ansamblu de dans”), „show”-ul fiind undeva la granița dintre deloc și mai bine n-ar mai fi fost.

În aceste condiții, ratarea calificării este cel mai bun lucru care i se putea întâmpla lui Theodor Andrei, pentru că așa scapă de rușinea de a se și a NE mai face o dată de râs și în marea finală, unde audiența va fi cu mult mai importantă.

 

P.S. Și uitasem că, într-un fel, am prevăzut ce s-a întâmplat aseară, încă după finala națională.

P.P.S. Mă întreb dacă nu cumva, dincolo de apariția jalnică a reprezentantului nostru, poate fi vorba chiar despre o descalificare din partea organizatorilor Eurovision, dată fiind această efectiv substituire a piesei originale.