VAI ȘI VAR

Cu toate că, în general, nu e deloc neobișnuit ca o problemă să suscite două puncte de vedere diferite, uneori chiar diametral opuse, la noi ciudățenia constă în aceea că ambele opinii sunt însușite, concomitent sau alternativ, de câte unul și același individ.

Printre cele mai fascinante și elocvente (mai ales că poate fi extins la orice alt domeniu, printre care, desigur, politica) exemple relativ recente se numără atitudinea față de arbitrajele din fotbal, în speță cele cu asistență VAR, când un același „analist” (replicat însă la covârșitoarea majoritate a celor care apar pe la emisiunile de profil) ba e supărat că, deși avem, în sfârșit, și noi, miraculosul sistem, după ce, dacă ar fi să-i crezi pe unii, se introdusese deja până și în ligile inferioare din Sri Lanka și Myanmar  (când în realitate încă mai există meciuri din cupele europene fără, dar ce să ne mai luăm din nimicuri?), arbitrul vreunui meci nu l-a consultat la cine știe ce fază în care ar fi constatat că a luat decizia greșită și ar fi putut s-o îndrepte, ba e de-a dreptul scandalizat că, la o altă fază, care la VAR-ul de-acasă al oricărui microbist, televizorul, e cât se poate de limpede, „din prima clipă”, pentru oricine a văzut-o în reluare de 20 de ori, la 15 emisiuni, din 14 unghiuri și explicată de alți 18 experți, arbitrul, în loc să ia decizia pe loc, pierde o grămadă de timp să discute cu cei din cabină, să se uite pe imagini și așa mai departe, ceea ce – vezi Doamne – nu face decât să întineze nobilele idealuri ale arbitrajului tradițional, uman, fiindcă odată cu inventarea VAR bieții cavaleri ai fluierului parcă n-ar mai ști pic de „meserie”.

Acum, trecând peste faptul că nimeni nu pare să fi înțeles până acum care sunt regulile cu arbitrajul video – când are „voie” să intervină și când nu, de pildă – sau peste crisparea indusă oricum arbitrilor de la noi, hăituiți pe la emisiuni de aceiași analiști și comentatori care tac mâlc la și mai scandaloasele greșeli de prin campionatele străine sau din cupele europene, toți acești cârcotași cu orice preț, avizi, poate, doar să se bage în seamă și să facă audiențe pentru a fi chemați și pe viitor prin studiouri, unde să se dea iarăși în stambă, ar trebui să aibă, totuși, un minim de decență și personalitate unitară (recte nu multiplă, de tip schizoid) și să se hotărască odată ce vor.