DIN PRINCIPIU?!

Din noianul de argumente, chipurile în favoarea reorganizării administrativ-teritoriale prin reducerea drastică a numărului de judeţe, pe care l-am auzit ieşind zilele astea din gura lui Boc, eu unul n-am reuşit în ruptul capului să-l înţeleg pe-ăla cu “apropierea de cetăţean”.

Deoarece n-am decât o atât de vagă încât poate fi asimilată cu nicio idee despre ce înseamnă “deconcentrate”, oficii judeţene pentru agricultură, mediu etc., case judeţene de pensii, de şomaj şi alte asemenea instituţii care există acum în număr de câte 41 din fiecare, iar prin înţelepciunea guvernuluiboc se vor reduce la doar câte 8, eu m-am gândit, sub formă de exemplu, la spitale. Aşadar, în loc de 41, amplasate în capitalele judeţene şi aflate la câteva zeci de kilometri de cel mai îndepărtat sat al judeţului, vor rămâne opt – vezi Doamne, cu reducerea aferentă de cheltuieli şi birocraţie – aflate însă la câteva SUTE de kilometri de respectivul sat. Chestiune doar în aparenţă înspăimântătoare, deoarece domnul Boc ne asigură că ar urma o amplă descentralizare, înfiinţându-se, cum ar veni, câte un (mini)spital (“judeţean”?!) în fiecare sat, sau aproape, serviciile apropiindu-se de fapt de cetăţean! Ahaaaaa…

Bun, să zicem că, pentru prima oară în viaţă, l-aş crede pe Boc. Ce nu înţeleg – lăsând la o parte faptul că teoretica reducere de cheltuieli iniţială va fi, ca să spun aşa, anihilată cu vârf şi-ndesat – e de ce mama dracului nu se poate face descentralizarea asta spectaculoasă încă de pe-acum, fără a fi precedată de o şi mai amplă… centralizare! Numai aşa, de dragul respectării principiului conform căruia înainte de a ne fi mai bine trebuie musai să ne fie mai rău, sau cum?!