NICI DREAPTA NU MAI E CE-A FOST ODATĂ

Practic am crescut în și mi-am însușit pe deplin spiritul devizei (cu aspect de lozincă) „statul este un prost administrator”, laitmotiv al celor cu orientare de dreapta, ca mine, la începutul anilor 90, doar că, între timp, mai degrabă date fiind schimbările radicale ale vremurilor, decât ale concepțiilor mele despre lume și viață, ea a început să sune ca un soi de glumă proastă, chestie la care mă gândeam urmărind o dezbatere pe tema frământărilor de pe piața asigurărilor RCA, unde actualii oameni „de dreapta” se pronunțau, pe de-o parte, categoric împotriva ideii apariției unei societăți de stat în asigurări, dar, pe de alta, tunau și fulgerau împotriva ASF, organismul... de stat care nu a supravegheat cum trebuie activitățile altminteri excelenților administratori privați care au falimentat, fie din nepricepere, fie fraudând, vreo două megacompanii (așadar, private, nu de stat) în ultimii cam tot atâția ani, astfel încât sarcina de a-i despăgubi pe beneficiari va cădea, în cele din urmă, desigur, tot în cârca statului, prin bani de la buget, situație ce, de altfel, se regăsește tot mai des în întreaga lume, unde marile companii private, de la bănci la constructori auto, sunt salvate, la o adică, de pildă când apar crize financiare de genul celei din 2007-2008 sau alte „situații nefericite” punctuale, tot de către bietele state... capitaliste. Inclusiv Elveția, zilele astea, în cazul Credit Suisse!