CROSA ŞI CROŞEUL

Ca şi cum n-ar fi fost de-ajuns că-mi trecuse aproape tot cheful de a urmări şi restul meciului inaugural al noului sezon de NHL, dintre Montreal Canadiens şi Toronto Maple Leafs, dacă nu şi întreaga ediţie sau chiar competiţia cu totul vreodată de-acum înainte, după ce una din cele câteva zeci de bătăi între jucători de până atunci s-a sfârşit într-o – la propriu! – baie de sânge, jocul fiind întrerupt minute bune pentru ca victima să primească îngrijiri medicale şi să fie apoi transportată în afara patinoarului, poate la spital, dacă nu direct la morgă, judecând după cum s-a înfipt cu faţa în gheaţă şi a rămas nemişcată, ca şi cum asta n-ar fi fost de-ajuns, zic, a trebuit să-l mai aud şi pe unul dintre comentatorii de la Sport 1 – unul altminteri mai răsărit decât mulţi alţii (ceea ce oricum nu înseamnă mare lucru), dar care poate era cu mintea mai obosită ca de obicei din cauza orei nepotrivite pentru o transmisiune în direct în România (cam 3 dimineaţa), ori se simţea prea dezinhibat transmiţând pentru un post de televiziune cu mai puţini telespectatori decât angajaţi, chiar dacă nici aceştia din urmă nu sunt mai numeroşi decât degetele de la o mână – pledând nu pentru frumuseţea hocheiului ÎN CIUDA unor asemenea episoade, chestiune unde i-aş fi dat dreptate, de vreme ce e şi sportul meu favorit, ci pentru menţinerea atitudinii îngăduitoare a diriguitorilor NHL faţă de ele, spre deosebire, de pildă, de intransigenţa “de tip comunistoid” a celor din fotbalul european, unde până şi imaginile de la incidentele care practic n-au nicio legătură cu manifestarea sportivă propriu-zisă sunt cenzurate. După care a băgat-o, fireşte, şi pe-aia cu “hocheiul e un sport bărbătesc”, adăugând inept ceva în genul că cine vrea să nu aibă contact cu adversarul poate să se apuce de volei. Asta ca şi cum dacă s-ar apuca de fotbal, handbal, baschet sau chiar rugby ar risca la fel de mult ca în NHL (din fericire cam doar acolo, fiindcă pe bătrânul continent s-au inventat sancţiuni mai drastice şi în hochei) să fie ciomăgit de adversari ca de mardeiaşii de cartier.

Ce nu par să înţeleagă imbecilii ca el şi ca spectatorii din America de Nord care gustă asemenea bătăi e faptul că hocheiul este, într-adevăr, un sport dur şi bărbătesc, dar prin însăşi natura lui, adică şi atunci când sunt respectate regulile şi regulamentele. Oricând un jucător poate primi, în cursul acţiunii, un puc sau o crosă în gură (e suficient să vezi fotografia de grup a oricărei echipe: n-ai să găseşti mai mult de doi-trei indivizi cu toţi dinţii din faţă), poate fi izbit cu capul (oricât de protejat cu casca) de mantinelă sau de gheaţă şi aşa mai departe. Chiar nu e nevoie să fie împănat cu scene de pugilism. Adică ce, inversând lucrurile, boxul nu e un sport suficient de “bărbătesc” dacă cei doi combatanţi nu-şi altoiesc din când în când şi câte o crosă de hochei peste faţă sau nu-şi dau peste picioare cu vreo patină?