PIRATERIA, OBLIGATORIE ÎN ROMÂNIA

N-am să merg (nici de data asta) atât de departe încât să spun că n-o să înţeleg niciodată, deoarece poate o să-mi explice cândva cineva, şi chiar aş face un apel în acest sens şi pe această cale, însă cel puţin deocamdată n-am reuşit, deşi am depuns eforturi, ce rost are ca un post de televiziune, cum e Dolce Sport, să ia pauze în, practic, mijlocul transmisiunilor, de pildă între seturile de tenis, care de multe ori se succed aproape la fel de rapid ca ghemurile obişnuite, ori – aşa cum s-a întâmplat la recenta finală de la Madrid jucată de Simona Halep – înainte de festivitatea de premiere, ca să nu mai spun PESTE conferințele de presă de după cursele din F1, pentru a difuza nu reclame, cum ar veni comerciale, pe bani, ci clipuri de promovare a viitoarelor emisiuni. Fireşte că de cele mai multe ori revenirea în direct întârzie, aşa că se mai ciupeşte puţintel şi din meci sau din evenimentele conexe, cum ar fi interesantele indicaţii ale antrenorilor (atunci când nu sunt făcute în sârbă ori cehă) sau, în cazul finalei amintite, pregătirile pentru eveniment. Pe cuvânt că aş înţelege mai uşor, şi nici nu m-aş enerva în asemenea hal, dacă întreruperile, fie şi cu prelungiri, ar fi cauzate de publicitate, din care – aşa cum scriam şi cu alt prilej, referindu-mă însă la Digi Sport – postul/posturile să strângă fonduri pentru a cumpăra drepturi de difuzare a cât mai multor competiţii (la care eventual să-şi trimită şi comentatorii, ca să nu-mi relateze din faţa unor monitoare) sau pur şi simplu să nu-mi scumpească abonamentul. “Promo”-urile, în schimb, pe lângă că pot fi date în oricare alte momente, n-au niciun sens, nici măcar să atragă noi clienţi, de vreme ce oricum le văd (vrând-nevrând) doar cei care sunt deja abonaţi.

Pe de altă parte, vorbind tot despre Dolce în primul rând, dar uneori se mai întâmplă şi la Digi, chiar nu cred că mă va face vreodată cineva să înţeleg un alt fenomen, şi anume, cum este posibil ca atunci când ai la dispoziţie nu mai puţin de patru canale, din care pe două, în cea mai mare parte a timpului, sunt rulate la nesfârşit clipuleţe cretine sau simple “cartoane” cu programul (din weekend), să întârzii o transmisiune în direct foarte importantă (pe care ai… promovat-o intens cu săptămâni înainte!), pentru că nu s-a terminat cea dinainte, dar te-ai încăpăţânat să le înghesui pe amândouă pe acelaşi canal. Aşa s-a întâmplat sâmbătă, când calificările pentru cursa de Formula 1 de la Barcelona au început cu un sfert de oră mai târziu (“bafta” a fost că sesiunea s-a întrerupt câteva minute din cauza unui incident spectaculos, pe care fireşte că Dolce l-a ratat, iar eu a trebuit să-l văd pe un feed pirat), fiindcă meciul de tenis al Simonei Halep se prelungise mai mult decât prevăzuseră cei din regie. O fi oare atât de greu să începi să transmiţi un eveniment sportiv pe un alt canal, pe care la ora respectivă practic nu ai programat nimic, şi, eventual, mai târziu să comuţi pe cel “principal”? Ai zice că nu e nimeni de-acolo suficient de bine pregătit profesional şi inteligent cu capul ca să apese nişte butoane (fiind vorba de Dolce, poate trebuie să dea la ceva pedale sau să învârtă nişte manivele, dar chiar şi-aşa). Culmea e că până şi cei de la Eurosport, despre care chiar n-am avut întotdeauna cuvinte de laudă, sunt în stare să efectueze operaţiuni atât de mărunte, astfel încât o partidă de snooker începută pe 2 se (co)mută instantaneu pe 1 (câteva zeci de secunde pot rula chiar în paralel), când trebuie să intre un meci de Bundesliga.

Cât despre faptul că Dolce, de data asta în perfect contrast (negativ) cu Digi, deşi pretinde că are “drepturi exclusive” pentru multe dintre turneele de tenis feminin, difuzează, în primele faze, doar câte un meci sau două pe zi, intrând în emisie la ora 18.00, 19.00 sau și mai târziu (arareori, dacă e vorba de Halep, poate face o excepţie), chiar dacă se joacă de la 12.00, iar între timp nu doar că a pierdut poate cele mai interesante întâlniri, dar concurenţa, recte Digi, care are drepturi la fel de exclusive pentru turneul similar masculin, desfăşurat în paralel, a transmis deja trei-patru partide, şi le dă şi pe cele de seară, întinse uneori până după miezul nopţii, comutând de pe o arenă pe alta în funcţie de jucătorii mai importanţi, am scris încă de când m-am abonat. Mi-am exprimat atunci presupunerea că o fi o chestiune (oarecum legitimă) de bani, sau mai precis de economie/zgârcenie, achiziţionându-se de fapt un pachet redus, cu doar un anumit număr de meciuri incluse, dar încep să mă întreb dacă nu e mai degrabă una de simplă stupiditate. De altfel, aşa se întâmplă şi cu Formula 1, unde în continuare antrenamentele libere nu sunt transmise, în schimb am avut surpriza, altminteri plăcută, de a vedea că s-au luat (presupun că tot pe nişte bani în plus) drepturile pentru competiţiile-suport, GP2 şi GP3, totuşi mai puţin interesante (iar cea din urmă transmisă şi de Eurosport), care din câte ştiu eu fac parte din acelaşi pachet.

Ca om (cinstit) care nu mai departe de sfârșitul lunii trecute am investit (alţi) 24,99 dolari, convertiţi în 81,21 lei duşi de pe card, într-un abonament la playerul video (live) de pe site-ul oficial al NHL, pentru a vedea meciurile din faza eliminatorie, fiindcă întâmplător (doar) două dintre favoritele mele, Montreal Canadiens şi Philadelphia Flyers, s-au calificat (ultima a fost deja eliminată!), partea cea mai proastă, din acest punct de vedere, mi se pare aceea că, odată ce un post de televiziune de pe teritoriul ţării are drepturi exclusive pentru o competiţie, nu-ţi mai poţi face astfel de abonamente (deci legale!) la diferitele entităţi (posturi TV, site-uri specializate etc.) din afara graniţelor. Americanii fiind o idee mai evoluaţi, cel puţin din punct de vedere tehnologic, decât alţii, în cazul NHL există o evidenţă clară, astfel încât restricţiile sunt punctuale, vizând numai meciurile transmise la noi de Sport1 (post pe care din fericire îl prind şi-l prindeam pe UPC încă înainte de a fi preluat şi de RCS), care a cumpărat într-adevăr numai un număr limitat de partide. Pe toate celelalte le pot vedea, aşadar, pe player. Când am încercat însă o manevră similară cu meciurile de tenis şi cu antrenamentele de F1, am fost înştiinţat politicos de administratorii site-urilor care le transmit în alte ţări că în calitatea mea de rezident în amărâta Românie nu mă pot abona, deoarece competiţiile sunt difuzate “în exclusivitate” de un furnizor local de televiziune, la care mă îndemnau să mă abonez. Ce nu ştiu ei este că eu sunt deja abonat (şi) la respectivul furnizor local de mare rahat, dar tot nu pot vedea ce mă interesează, pentru că, de pildă, în timp ce la Madrid sau Roma se desfăşoară, în direct şi, evident, în premieră, un meci de tenis de mare interes, Dolce Sport (2, că pe 1 se analizează şansele Concordiei Chiajna de a rămâne în prima ligă de fotbal, iar pe 3 şi 4 e afişat programul emisiunilor viitoare) îl dă în reluare, pentru a treia oară, pe cel transmis în direct cu o zi în urmă (care poate fi, sau nu, al Simonei Halep, mai ales că pentru Sorana Cârstea şi celelalte românce oricum nu se fac excepţii precum cea amintită mai sus). Aşa că singura alternativă o constituie tot feed-urile pirat.